George Cosbuc
a fost un poet roman din Transilvania, membru titular al Academiei Romane din anul 1916.
Balade pe motive straine
Balada albaneza
Fatma
Puntea lui Rumi
Regina ostrogotilor
El Zorab
Lordul John
Lirica de atitudine sociala
Noi vrem pamant
Lupta vietii
Pentru libertate
In opressores
Hora
Doina
Langa leagan
Un cantec barbar
Ex ossibus ultor!
Spanzurati-l, de-i misel
Poezia erosului rural şi a naturii
Rada (1889
La oglinda (1890)
Nu te-ai priceput (1889)
Suptirica din vecini (1893)
La parau
Balada
Dragoste invrajbita
Cantecul fusului (1893)
Fata morarului (1889)
Dusmancele (1893)
Numai una! (1889)
Scara
Spinul (1893)
Rea de plata (1891)
Recrutul
In zori
Pierde-vara
Vara (1892)
Dupa furtuna
Seara
Strengarul vailor
Vantul
Pace
Noapte de vara (1892)
Nunta in codru
Concertul primaverii
Vestitorii primaverii
Iarna pe ulita
In miezul verii
Cantec (1900)
Poezia evocarii trecutului si a Razboiului de independenta
Decebal catre popor
Moartea lui Gelu
Pasa Hassan
Oltenii lui Tudor
Un cantec barbar
Cetatea Neamtului
Povestea caprarului
Trei, Doamne, si toti trei
O scrisoare de la Muselim Selo
Dorobantul
Cantecul credintei
Coloana de atac
Poezia marilor evenimente din viata satului
Nunta Zamfirei (1889)
Moartea lui Fulger (1893)
Poezii de atitudine patriotica
Graiul neamului
Tara avem si noi sub soare
Sus inima
In santuri
Poetul
Spada si corabii