Smulgerea Grivitei - 18

Smulgerea Grivitei - 18

de George Cosbuc


In reduta se ingramadisera si romanii si rusii in amestec. Erau vro doua mii de oameni adunati si nu era loc pentru atatia.
Locul stramt, mortii peste care cadeau in invalmaseala, baltile de plaoie si de sange, pamantul alunecos si focul ce venea din partea turcilor, zapacira cu totul pe ai nostri. Nu era caprarie langa caprarie, necum o campanie langa alta, iar neoranduiala crestea mereu. Ofiterii nu mai stiau ce sa inceapa. Degeaba strigau baietilor sa faca liniste, degeaba amenintau cu revolverele. Capitanii chemau pe langa ei pe flacaii companiilor lor, dar cativa soldati erau aici, altii intr-un colt al redutei, unii afara prin santuri, altii pe campul deschis, neputand sa patrunda la adapost.
Si toti strigau, toti se framantau s-ajunga la adapost; se azvarleau inaitne sa-si faca loc, cadeau peste morti, se rasturnau unii peste altii si pe deasupra ii tot boteza cerul si mereu fulgerau pustile turcilor din reduta vecina.
In reduta, dupa vreo doua ceasuri, se facu liniste si randuiala. Companiile se adunara, parte in reduta, parte in santuri. Se randuira strajeri parte de-a lungul parapetelor, ca pustile in mana, parte prin santuri ca sa fie gata de lupta, daca s-ar fi intamplat sa vie asupra lor turcii. Cateva companii au fost randuite sa adune mortii din reduta si parte sa-i arunce peste parapet, pe camp, parte sa-i stranga la un colt al redutei. Iar altele s-au culcat prin gropile de sub crucea redutei.
Sanitarii incercasera s-adune, la lumina faclelor, pe mortii de pe campul de prin prejurul redutei, dar focul turcilor i-a nelinistit intr-una si n-au putut aduna decat pe mortii cazuti mai pe de laturi.
Jalnica si plina de amar a fost noaptea aceasta si n-au s-o uite nici in mormant cei care au trait-o.
Ranitii de pe camp, cat a fost noaptea de lunga, au cutremurat cu gemetele lor inima ostenilor dinr eduta. Unii se rugase sa nu-i lase singuri ca sa moara fara ajutor, moarte de cane, altii strigau numele lui Dumnezeu, multi blestemau si pe turci si soarta lor, iar altii isi chemau pe nume mamele ori copiii lor si vaietele de pretutindeni iti sfasiau inima. Si se vaietau si rusii raniti, pe limba lor, si turcii pe a lor; si bietii flacai, cei teferi, se ingrozeau si inchideau ochii de mila cand se gandeau ce o fi acolo pe deal, ce zvarcolire de aomei ciuntiti de vii, in ploaie si frig si fara nici un ajutor.
Cand incetau focurile turcesti si din intamplare nu s-auzea nici un gemet, se facea o liniste ca in mormant, o liniste mai sfasietoare de inimi decat zgomotul pustilor si vaietul ranitilor. Dar asta tinea o clipa si deodata vreun urlet innadusit si lung al vreunui ranit ce se zvarcolea muscand pamantul rasuna fioros prin adancul intuneric, iar el era ca un indemn, caci dupa el incepeau de pretutindeni vaietele si racnetele. Peste trei mii de oameni acopereau pamantul si din trei mii de piepturi strivite rasareau vaietele celor ce se luptau cu moartea.
Acestia, insa, cel putin erau in mana lui Dumnezeu; vai insa de acei ce se zbateau in mainile turcilor! Toata noaptea au auzit ai nostri tipetele deznadajduite ale ranitilor de la cealalta reduta, de la Plevnita. Indata ce au fost impinsi indarat romanii, turcii din Plevnita iesira din reduta si se napustira asupra ranitilor de sub poalele redutei si de prin Valea Sangelui si si-au batut joc de trupele moarte, iar pe raniti i-au tarat de picioare spre reduta si i-au batjocorit in chip neomenesc.
I-au desbracat pana la piele, le-au taiat rand pe rand urechile, nasul, limba, mainile intai pana la incheietura palmei, apoi pana la cot, si pana la umar; le-au scos ochii, le-au spintecat pantecele si apucand matele de un capat le smulgeau din bietii oameni inca vii; i-au azvarlit de vii pe jeratec, i-au taiat bucati si i-au imprastiat pe campie. Pe maiorul Sontu si pe capitanul Maracineanu, pe amandoi numai de la piept in sus, i-au infipt in tepe inalte si i-au pus ca trofee pe parapetul redutei, ca sa-i vada ai nostri.
Domnitorul nostru si marele duce, acolo pe creasta dealului unde ramasera, au auzit si ei toata noaptea urletele jalnice ale romanilor cazuti in mana paganilor, toata noaptea au vazut reduta turceasca luminata de focuri, si-i infloreau hohotele de ras ale turcilor si zgomotul ce-l faceau in miseleasca lor urgie, batjocorind pe crestini.
Astfel se scurse noaptea aceasta fioroasa si inspaimantatoare. Vantul batea dinspre Plevnita si noaptea a fost ca mormantul de intunecata, iar turcii tot impuscau. Si nimeni n-a putut sa inchida ochii cat a fost noaptea.
Dar mai in zorii zilei, turcii de o parte incetand si cu zgomotul si cu impuscaturile, iar de alta stingand focurile si facand intuneric in reduta lor, ai nostri avura putin ragaz si se vazura ispititi sa se lase betiei somnului. In hainele ude, ca scoase din apa, ei atipira, franti de oboseala luptelor si sfarsiti de foame si de umezeala.





Smulgerea Grivitei - 01
Smulgerea Grivitei - 02
Smulgerea Grivitei - 03
Smulgerea Grivitei - 04
Smulgerea Grivitei - 05
Smulgerea Grivitei - 06
Smulgerea Grivitei - 07
Smulgerea Grivitei - 08
Smulgerea Grivitei - 09
Smulgerea Grivitei - 10
Smulgerea Grivitei - 11
Smulgerea Grivitei - 12
Smulgerea Grivitei - 13
Smulgerea Grivitei - 14
Smulgerea Grivitei - 15
Smulgerea Grivitei - 16
Smulgerea Grivitei - 17
Smulgerea Grivitei - 18
Smulgerea Grivitei - 19


Aceasta pagina a fost accesata de 546 ori.