Smulgerea Grivitei - 19
de George Cosbuc
Dar, deodata strajerii incepura sa dea semne deznadajduite din trambita si intreaga reduta noastra se umplu de vuiet.
Turcii, pandind vremea, iesira din Plevnita si furisandu-se prin intuneric, se asvarlira asupra Grivitei ca s-o ia indarat. O nespusa invalmaseala se facu intre ai nostri. Beti de somn, intr-o reduta straina, nestiind cum s-o apere, obositiasa de tare incat multi nu se puteau tine de durerile mijlocului, zapaciti fara de vestea atacului si stramtorati cu totul de iuteala navalitorilor, romanii isi pierdura cumpatul. Turcii, cunoscand imprejurimile redutei, cunoscand reduta insasi si stiind de unde s-o izbasca mai cu folos, azvarlira indarat pe romani din santurile inaintate, sarira apoi pe parapet si razbira in reduta.
Rusii, scosi din minte de acest lucru, o rupsera la fuga. Cateva companii de romani, din regimentul de linie, facura ca rusii.
Turcii erau multi si patrunsera cu multa virtute si noi am fi pierdut reduta. Dar pe cand eram noi stramtorati, s-auzira pe deal trambiti, si ca din pamant rasarira dorobantii bacaoani, cu iesenii si cu vasluienii cei ce batusera redanul alataieri.
Era capitanul Grozea; si cobora pe deal ca un vartej de vant.
El, indata dupa cucerirea Grivitei, aseara a fost trimis in tabara, ca sa aduca ostire proaspata si sa inlocuiasca in Grivita pe flacaii care intrasera inr eduta, caci astia erau obositi de luptele de peste zi. Dar la intoarcere, pierzand drumul prin intuneric, capitanul se temu sa se apropie prea tare, de teama, sa nu dea din greseala spre Plevnita, si astfel poposi cu dorobantii pe un deal aproape de Grivita, cu toate ca el nu stia unde se afla.
Iar acu, in zorii zilei, el auzi zgomotul si, vazand ce e , azvarli pe vasluieni intr-ajutor, apoi se repezi si el cu iesenii si bacaoanii din deal, cazand ca un traznet dintr-amandoua laturii isturuu turcesti, ocolind-o si inchizandu-i calea de retragere spre Plevnita. Turcii se intoarsera spre ei.
Era in vremea cand in diminetile senine e ziua cum se cade, dar astazi cum era innorat de tot, abia se zarea de ziua. Turcii din reduta lor, din Plevnita, nu puteau trage nici cu tunul, nici cu pusca, de teama sa nu traga intr-ai lor, si tot asa nu puteau trage nici romanii din reduta noastra. Lupta turcilor cu dorobantii adusi de Grozea s-a petrecut in tacere. S-a incins o lupta deznadajduita si sangeroasa cu baioneta si incaierarea era parca a strigoilor care se zvarcolesc prin intuneric.
Popa cel turcesc din PLevnita, cu turbanul pe cap, era intre turci; el se zvarcolea mai tare si era tot unde se vedea incaierarea mai turbata.
Dar, in curand, se dezmeticira ai nostri din reduta si de prin santuri. Se intoarsera in curand si rusii si romanii care apucasera sa fuga si coplesira pe turci din toate partile, impingandu-i cu mare chiot pe campia dintre redute. Turcii parasira lupta si se retrasera repede, rupand-o la fuga cu popa lor cu tot.
Ramasera pe langa reduta vreo doua sute de turci, morti si raniti.
Cand s-a luminat de ziua, era liniste pretutindeni.
Numai departe, spre Vid, se auzeau inca necontenite trosnituri de pusca si urlete de tun; acolo era Scobelev, generalul cel neastamparat al rusilor care batuse ieri toata ziua, astanoapte toata noaptea si n-a incetat focul nici astazi pana de seara. Se luptase omul 30 de ceasuri, cand, intrand el intr-o reduta de acolo, cand alungandu-l turcii din ea, iar in urma alungandu-l turcii cu totul.
Abia acum, in lumina zilei, se vazu intreg adevarul nefericitei lupte de ieri. Pe deasupra vailor se mai vedeau norii de fum, care atata au fost de puternici incat nu se risipira nici acum. Mirosul de sange patrundea din vai pe coamele dealurilor, si tot lungul vailor era numai noroi amestecat cu sange.
Daca erai in valea Bucovei vedeai dealul din fata negru de trupuri moarte si te intorceai cu spaima si fior, si iata, celalalt deal, si mai plin de cadavre. Si fugeai la stana in Valea Grivitei, ca sa scapi de privelistea mortii, si gaseai intr-aceasta vale, intreit mai mare numarul mortilor, si alergai in vaile Tucenitei, dar aci abia puteai sa patrunzi de cadavre. Alergai intr-alta parte spre vaile Radiselului, spre Krisin, si ori incotro ai fi mers, dealurile erau numai cadavre si vaile numai sange. Pe o intindere de 40 de kilometri erau numai morti, intinsi unul langa altul. Drum de o zi pe jos!
Pierisera peste 20.000 de oameni. Era urgia lui Dumnezeu. Si dupa atata zvarcolire si atata moarte de om, crestinii nu se alesera decat cu o singura reduta cucerita - si aceea de romani - si li se taiase orice nadejde de a se mai prinde de piept cu Osman.
Crestinii asvarlisera grozavenie de batalioane asupra capului lui Osman, azvarlisera cinci zile de-a randul ploaie de ghiulele si de obuzuri de cinci sute de tunuri asupra redutelor lui , si iata, la urma nu numai ca n-au putut sa-i intre in casa, dar nici in curte nu i-au intrat, ba nici pe aproape macar n-au putut sa ajunga. Iar Osman era tot in Plevna, mai indaratnic si mai semet decat mai inainte.
Si rusii si romanii se luptara cu vitejie si au dovedit ca stiu sa moara, dar si Osman s-a aparat cu atata barbatie, incat ingrozise pe ai nostri si puse in uimire lumea. Cu toata ura noastra impotriva lui, generalii crestini, ai rusilor si ai nostri, se uitau la Osman ca al o icoana si nu stiua cum sa-i mai alude purtarea si mintea. Dusman ne era, dar om care isi apara si el tara lui; si pagan era, dar soldat care isi face datoria pentru care a jurat.
Smulgerea Grivitei - 01
Smulgerea Grivitei - 02
Smulgerea Grivitei - 03
Smulgerea Grivitei - 04
Smulgerea Grivitei - 05
Smulgerea Grivitei - 06
Smulgerea Grivitei - 07
Smulgerea Grivitei - 08
Smulgerea Grivitei - 09
Smulgerea Grivitei - 10
Smulgerea Grivitei - 11
Smulgerea Grivitei - 12
Smulgerea Grivitei - 13
Smulgerea Grivitei - 14
Smulgerea Grivitei - 15
Smulgerea Grivitei - 16
Smulgerea Grivitei - 17
Smulgerea Grivitei - 18
Smulgerea Grivitei - 19
Aceasta pagina a fost accesata de 2331 ori.
