Smulgerea Grivitei - 06

Smulgerea Grivitei - 06

de George Cosbuc


Dorobantii s-au batutu sambata dupa amiaza. A doua zi, dumineca au purtat o lupta si calaretii nostri.
V-am povestit ca opt regimente de calareti, patru ale noastre, patru ale rusilor, trecusera inca de miercuri seara petse raul Vidului ca sa pazeasca caile spre Rahov si spre Sofia. Ai nostri pazeau calea Rahovei si se intinsera pe ses, pe la cateva sate si se apropiara pana in dreptul Opanezului, avand strajeri mai pana la podul Plevnei.
Indata ce i-au zarit turcii de dincolo de rau, din redutele Opanezului, au inceput sa bata cu tunurile si sa-i imprastie. Calaretii s-au asezat apoi in satul Gorni-Etropol.
Dumineca, pana in ziua, turcii de la Opanez au plecat cu multa putere de pedestrime, cu calareti si tunuri, sa alunge pe ai nostri de la Etropol.
Calaretii nostri aveau cu ei 12 tunuri, dar pedestrime nici macar un om.
Tunurile lor erau asezate pe un deal. In vale, calaretii. In fata tunurilor erau semanaturi de porumb pana in raul Vidului. Ai nostri vedeau pe deasupra porumbului, cam la vreo doua mii de pasi, raul Vid si podul de peste el, iar de acolo inainte dealurile Plevnei. Iar pe dealuri vedeau scoborand siruri de pedestrime turceasca si in urma ei calareti de ai lui Osman.
Iar din Opanez bateau tunurile spre romani.
Tunarii nostri lasara in pace Opanezul si-si indreptara tunurile spre pedestrime. In scurta vreme, calaretii turci au apucat fuga la vale spre Vid, iar pedestrimea s-a imprastiat pe dupa dealuri si nu s-a mai vazut. Atunci ai nostri isi indreptara tunurile spre Opanez si se galcevira vreme de un ceas cu cei din redute.
Porumbul era mare si turcii strecurandu-se prin porumbul de mare si turcii strecurandu-se prin porumbul de prin dealuri coborarepe nesimtite pana la rau, apoi trecura in liniste raul, pedestrime si calarime, si dintr-o data rasarira pe sesul Etropolului. Ai nostri nici nu visau de asta.
Turcii izbesc pe rosiorii de straja si-i alunga indarat. Apoi, se revarsa spre sat; in frunte veneau patru tunuri, apoi sase batalioane de pedestrime rasfirate pe campie, iar pe de laturi cerchezi calari.
Romanii se zapacira o clipita, caci nu se asteptau ca sa fie izbiti asa fara de veste. Dar, indata incepura tunurile sa bata in pedestrimea turceasca, iar rosiorii si calarasii se gatira de navala.
Escadroanele se randuira dupa obiceiul luptei. Rosiorii in mijloc, calarasii pe margini. Caii incepura sa necheze si sa framante pamantul cu picioarele; trompetele isi cantau cantecul de adunare; iar ofiterii cu sabia in vant si cu chipul pe ceafa alergau pe dinaintea stolurilor, imbarbatand si dand povete flacailor.
Iar turcii tot inaintau. Tunurile noastre nu-i puteau opri.
Atunci trompeta dete semn de navala. Caii se azvarlira in dpua picioare, rosiorii strigara ura! si detera cailor pinteni. Caii pornira cu iutime; rosiorii, plecati pe coama cailor, cu sulitele intinse se napustira spre pedestrime, izbind-o de pe laturi. Dar turcii se tineau in randuri stranse si navalirile rosiorilor nu i-au putut imprastia.
Rosiorii se mai azvarlira odata, se azvarlira a treia oara, ocolind sirurile pedestrimei, cautand s-o izbeasca fara de veste, ba de ici, ba de colo. Doua stoluri de rosiori descaleca, flacaii se ascund prin porumb si pedestritii incep sa traga focuri de carabina.
Intr-aceea s-auzira dintr-odata strigatele de razboi ale cazacilor. Din departare de unde erau, cazacii auzira tunul urland la Etropol, incalecara fara preget si pornira in graba sa vada ce-i.
Si pe cand se zvarcoleau rosiorii sa sparga sirurile turcilor, cazacii cad deodata in coastele pedestrimei lui Osman.
Se infierbanta-se lupta. Strigatele de Alah, Alah ale turcilor si de ura ale rosiorilor, amestecate cu zbierate cazacesti, faceau un vuiet infiorator. Si se auzeau nechezurile cailor, si zanganitul sabiilor, si focuri de pusca, si vaiete de raniti, iar de pe cal urlau tunurile noastre, batand in turcii de pe margini care sprijineau lupta. Obuzurile noastre au imprastiat companiile de sprijin si in urma turcii razbiti au inceput sa se dea indarat.
Rosiorii i-au urmat cu focuri de puscat. Turcii dintai au raspuns cu focuri si s-au retras incet, in urma s-au randuit in linii dese si au apucat-o mai repede spre Vid.





Smulgerea Grivitei - 01
Smulgerea Grivitei - 02
Smulgerea Grivitei - 03
Smulgerea Grivitei - 04
Smulgerea Grivitei - 05
Smulgerea Grivitei - 06
Smulgerea Grivitei - 07
Smulgerea Grivitei - 08
Smulgerea Grivitei - 09
Smulgerea Grivitei - 10
Smulgerea Grivitei - 11
Smulgerea Grivitei - 12
Smulgerea Grivitei - 13
Smulgerea Grivitei - 14
Smulgerea Grivitei - 15
Smulgerea Grivitei - 16
Smulgerea Grivitei - 17
Smulgerea Grivitei - 18
Smulgerea Grivitei - 19


Aceasta pagina a fost accesata de 514 ori.