Coloana de atac

Coloana de atac

de George Cosbuc


Porniseram din vai adanci
si ne taram acum pe branci

Sa nu ne prind-Osman de veste,
Ca nazuim la deal spre creste,

Caci veste de-ar fi prins ai sai,
Noi n-am mai fi iesit din vai.

si-asa cu-ncredere vegheata
Noi rasarim pe deal deodata.

Ne vad paganii, sar pe zid,
Potop de foc spre noi deschid.

Dar noi prin foc o rupem iute,
Crezandu-ne pe sub redute.

si nu eram! Vedeam de sus
Ca altfel e de cum ne-au spus,

Ca pan-acolo-i lunga cale,
O rapa-n drum si-adanca vale.

O clipa ca-mpietriti am stat;
Maiorul insa-a si plecat

si ne-am facut cu totii cruce:
Ei, duca-ne-n ce foc ne-o duce!

La vale, -acum, pe rapi curand -
Un rand e mort, mai moare-un rand.

Cad bombele-n pamant si scurma
si altele mai vin pe urma;

Ca grindina si plumbii cad,
Se-ntuneca si-i vai ca-n iad!

si-un plumb veni cumplit cu zborul
si fara glas cazu maiorul.

Atunci un ofiter inalt,
Cu spada-n vant, iar celalalt,

Tragand mereu din carabina,
Sarira-n front; iar pe colina

Noi dupa dansii, cot la cot,
Suiam orbis, noi, leatul tot.

Cat ai clipi, muream o suta,
Muream mai multi, caci din reduta

Nu plumbi curgeau, ci rau de foc,
si linii-ntregi cadeau pe loc.

si-un capitan, cel nalt, sarmanul,
Cazuse varfuind mormanul,

Iar celalalt, acel ce-ochea,
Muri trasnit in fata mea.

Caci uite-asa vazui de bine
Pe-un turc batran ochind spre mine,

Iar bietul capitan nu-si cum
Se puse mortii drept in drum.

Am dat sa-l prind, ca sa nu cada
si-atunci cazui cu el gramada -

si vezi, si-acum mi-e capul prost,
Ca nu-nteleg nici azi ce-a fost:

M-am pomenit la sant deodata
si-o carp-aveam la cap legata.

De ce si cand, de mana cui?
si-atata drum eu cand facui?

Voiam sa-ntreb, n-aveam pe cine,
Caci tot straini pe langa mine.

Dar carpa, orice taina-avea,
Atata stiu: c-a fost a mea -

si-acu la sant! Noi rupem lantul
si scoboram de-a valma santul.

Sarim si noi, si turcii sar
si-i moarte-n sant, e vai s-amar,

Ne batem ca-n pierzarea mintii,
Cu pumnii dam, muscam cu dintii,

si piept la piept ne zvarcolim,
Strabatem repezi si razbim.

inchid de veci nizamii gura,
Iar noi ii dam pe rapi de-a dura.

Iesim apoi, ca dusi de vant,
Pe fata negrului pamant.

Pe laturi ne-ntarim sireagul:
si iat-un capitan cu steagul

in fruntea noastra drum facu:
- "Ura, baieti, acu-i acu!"

Roiesc turbati pe zid paganii,
Sub zid se-ndeas-orbis romanii

si-arunca scari, razbesc prin fum,
Strabat mereu facandu-si drum.

- "Trasniti, copii, tot dupa mine!"
Noi trasnet dupa el, vezi bine.

si iata-l, capitanu-i sus
Pe meterez un brat a pus,

Dar sapte turci pe el sarira,
si sapte sabii-l si lovira,

si-al optulea, un turc barbos,
Izbi turbat de sus in jos

in piept cu patul pustii, fiara -
si-atunci pocnind se rupse scara

si bietul capitan cazu
Pe spate-n sant, si-atata fu.

Caci s-adunau paganii gloata
si-un om era reduta toata,

si-ntregul parapet un fes,
Atata se-ngloteau de des.

Cadeam ca frunzele de bruma,
Iar sangele curgea cu spuma.

Nici loc sa stai, nici drum sa treci
si fum de pusca, sa te-neci.

si ce-am vazut atunci - minune -
si-n groapa mortilor voi spune!

Nici chip de-acu sa mergi in foc,
Nici chip sa stai sub zid pe loc.

Se dete semn atuncea oastei
Sa paraseasca clinul coastei

si ne-am retras departe-n vai,
Striviti, o mana de flacai,

Flamanzi si uzi si-ntorsi din cale,
Cu sufletul topit de jale.




Coloana de atac


Aceasta pagina a fost accesata de 1180 ori.