Ghiaura

Ghiaura

de George Cosbuc


Dincolo de Dnistru pe mal,
Vin repezit cazacii ca vintul;
E galben de groaza pamintul
Si geme de zangate-n zare,
De vuiet de care,
De chiu si de tropot de cal.

Hatmanul in cortul rotund
Asteapta pe-ostenii cu prada.
Iar aurul curge gramada.
Si gaben si rosu ca luna,
Iar cortul ntr-una
Se face mai strimt si mai scund.

Cu zimbet hatmanul voios
Pe umeri ostenii si-i bate
Cind vin cu-averi mai bogate.
El iese, si intra, si iara
Se uita pe-afara
Si-n sus pe cimpie si-n jos.

Sint turme de-a lungul pe ses,
Si dese ca picurii ploii:
Dincoace sint caii si boii,
Dincolo sint oameni in funii,
Si-n teapa sint unii -
Vin turme mai multe, mai des.

Dar tot ce vede-i nimic!
Tot robi, si tot aur si vite.
Si-arunca priviri intetite
De-a lungul pe sesuri. Si n-are
Nici loc de-alinare,
N-asculta cazacii ce-i zic.

Dar iata-l! Fugarul buiac,
Parandu-ti de praf si de spume
Ca vine din margini de lume,
S-opreste deodata cu zborul,
Si-si scoate piciorul
Din scara barbosul cazac.

"Priviti-o tovarasi, voi toti -
Frumoase sint multe Bogdane,
Dar una ca asta, hatmane,
De-aduce vrun altul camine,
Asculta-ma bine;
Am ochi si ti-i las sa mi-i scoti!"

Si roata cazacii se string,
Si-n mijloc hatmanul, si-n roata
De marmura-i tabara toata -
Cel mult de s-aude-n tacere
Gemuta durere
Din ochii femeii. Ca-i pling.

Dar ce-i e acestei femei?
Deodata ca-n chip de porunca
Ea bratele-n laturi le-arunca
Si capul pe spate si iata
Da hohot deodata,
Si groaznic ce-i hohotul ei!

Cu zgomot cazacii tresar,
Privind dintr-o parte femeia,
Ea ride, ea ride-ntr-aceea,
Se-nvirte salbatec ca dracii -
De-uimire cazacii
Rasufla cu frica si rar.

"Hatmane..." prin hohot a frint
Cuvintul salbateca fata
Din tara Moldovei furata;
Si, zis ca de-o gura nebuna
Cuvintu-i rasuna
Ca de bulgari cazut in mormint.

"Hatmane, priveste-m-acum!
Priviti-ma cete cazace
Un semn al peirii voi face
Cu mina vrajita spre-ostire,
Si praf si topire
Voi face din oaste, si fum!"

Cazacii s-azvirl indarat,
Si-ngheata-n plinirea miscarii.
"Sarman logodit al pierzarii,
Hatmane, haid' tine-te bine!
Ti-e frica de mine?
Dar iata, ca vreau sa-ti arat.

Nici glontul izbit din pistol
Nu poate prin pieptu-mi patrunde.
Loveste... hai vino... raspunde"
Si-n fata-i salbateca fata
Grabit ii arata
Albimile pieptului gol.

Hatmanul isi iese din minti:
Minia-i sugruma cuvintul.
Se-nvirte sub dinsul pamintul.
Si tremur cu spaima-l razbate
De-a lungul prin spate, -
Si-n urma-si ia inima-n dinti.

Si galben, cu parul zbirlit,
El scoate pistolu si-ntinde,
El trage, si flacara prinde;
In singe ce-mproasca spre soare,
Ea cade si moare,
Gemindu-i " Atit am voit!"

Hatmanul o clipa sta drept,
imic nu-ntelege din toate -
Un gemat de fiar-apoi scoate,
Si bilbiie vinata gura
Cu spumeag: - "Ghiaura!"
Izbindu-i calciiul in piept.






Ghiaura


Aceasta pagina a fost accesata de 1263 ori.