Smardanul si Vidinul - 05

Smardanul si Vidinul - 05

de George Cosbuc


Prin toate satele de jur-imprejurul Vidinului erau ostiri turcesti in santuri si redute. Satele de pe malul Dunarii - spre Rahova, adica in josul raului - au fost curatite repede-repede de-ai nostri, caci turcii, dupa pierdea Nazir-Mahalalei, a prins groaza, mai ales ca erau in bataia tunurilor noastre si s-au adunat prin satele despre apus de la Vidin. Pe partea cucerita, oastea noastra s-apropiase, incetul cu incetul, pana la trei kilometri de zidurile cetatii, adica pana in bataia pustii.
Acum era nevoie sa ne luam dupa turci care se inglotisera in satele despre apus. Cateva regimente plecara chiar in ziua de Anul Nou, su alungara pe turci de prin cateva sate, fara lupta. Dar a treia zi, dupa Anul Nou, cand ai nostri se apropiara de satele Tatargic si Novoselu, care sunt chiar sub zidurile cetatii si aveau ostire multa in ele, s-a schimbat cantecul. Turcii iesira din Vidin cu multa putere de oaste si impreunandu-se cu cei din satele Tatargic si Novoselu se napustira spre ostirea noastra.
Doua batalioane romanesti se imprastiara iute pe campie si in chip de vanatori incepura sa traga de dupa pietre si copaci. Iar tunurile noastre au fost urcate cu multa pripa pe dealuri si au inceput si ele sa izbeasca in turcimea ce s-apropia amenintatoare si cu pasi repezi.
Dar cat de rpezi au venit, asa de repezi s-au si intors. Tunarii nostri asa de bine au ochit, incat vreo cateva obuzuri s-au spart drept in mijlocul batalioanelor turcesti, omorand multime de turci si risipind sirurile. Ingroziti de aceasta, nizamii turci s-au retras la cetate, dar nu fara lautari, caci batalioanele noastre - mai multe - au sarit dupa ei, tragand din pusca, si le-au tot scurtat cojoacele pana in cetate. Iar tunurile din deal ii trazneau fara intrerupere.
Cei din satele Tatargic si Novoselu s-au varat in santurile lor. Daca ar fi fost ai nostir mai multi, iar fi scos si din aceste sate, caci bietii turci se speriasera de tunurile noastre cat de bine ocheau si au fugit. Asa, insa, ai nostri s-au ferit sa se lase in lupta cu ei, neavand putere destula de oameni.
Turcii fugira si din partea asta si s-adunara - tot imprejurul cetatii si aproape de ea - prin satele despre miazanoapte, dincolo de Vidin, in susul Dunarii. Lucrul era limpede: trebuia sa ne luam dupa ei.
Aici insa era o piedica, - o vale, a Topalovitei, mlastinoasa si cu greu de trecut. Pana sa facem poduri si sa cautam drumuri pentru pedestrime, cele doua regimente de rosiori apucasera sa treaca dincolo, cu caii inot, ca sa inspaimante pe turci, Dar vazand turcii ca rosiorii sunt singuri, fara ajutor si sprijin din pedestirme, le-au iesit inainte si rosiorii au fost siliti sa fuga, ocolind drumurile pana departe. Turcii n-aveau oaste calareata, ca sa ia in goana pe rosiori, si asa ai nostri au scapat numai cu atata.
Pedestrimea a trecut apoi si ea in scruta vreme, cu tunurile, si s-au intins in preajma Vidinului pana in Dunare. Turcii din partea asta s-au adunat si s-au intarit in satele Smardan si Inova, sub Vidin.
Astfel, Vidinul era impresurat, intocmai cum fusese Plevna, de toate partile. Ostirile noastre s-au inglotit, facand lant in jurul cetatii de trei parti - caci departe era Dunarea. Dar si de partea asta Vidinul era in bataia tunurilor noastre de la Calafat.





Smardanul si Vidinul - 01
Smardanul si Vidinul - 02
Smardanul si Vidinul - 03
Smardanul si Vidinul - 04
Smardanul si Vidinul - 05
Smardanul si Vidinul - 06
Smardanul si Vidinul - 07
Smardanul si Vidinul - 08
Smardanul si Vidinul - 09
Smardanul si Vidinul - 10
Smardanul si Vidinul - 11
Smardanul si Vidinul - 12
Smardanul si Vidinul - 13
Smardanul si Vidinul - 14


Aceasta pagina a fost accesata de 514 ori.