Smardanul si Vidinul - 01

Smardanul si Vidinul - 01

de George Cosbuc


Ostirea dorobantilor, dupa ce a cucerit intariturile de la Rahova, s-a oprit pe loc sa ierneze in tabara intarita pe drumurile ce duc la Vidin.
Pana ce ostirile noastre aveau de lucru cu amandoua mainile la Plevna, dorobantii nu puteau trage nadejde de ajutor, iar singuri n-aveau putere destula s-apropie de Vidin. Dar indata ce Plevna s-a inchinat ostirile noastre de acolo au si plecat sa se impreune cu dorobantimea de la Rahova, ca sa plece toata asupra Vidinului.
Drumul pe care l-au facut ostirile noastre de la Plevna, in vreo doua saptamani, a fost negrait de obositor. Viscolul a tinut intr-una si zapada era pana in brau; toate drumurile acoperite de troiene. Si cum era cerul vesnic innorat, ziua abia se deosebea de noapte, caci n-apuca bine sa se faca lumina in vazduh si incepea sa se intunece.
Batalioanele care mergeau in frunte se luptau cu zapada, trudindu-se mereu sa afle drumurile, sa le crute de zapada si sa faca poduri. Dar le era degeaba munca sit ruda, caci viscolul acoperea iarasi drumurile, asa ca batalioanele care urmau aveau sa se lupte din nou cu aceleasi greutati. Noptile erau grozav de friguroase si intunecate ca mormantul. Soldatii nu s-au dezbracat nici de haine, nici de arme, cat a tinut drumul; dormeau pe zapada, inveliti in mantale, ca vai de ei, facuti roata, unul cu capul pe genunchii altuia. Dormeau mai mult flamanzi, decat satui, din pricina intarzierii celor cu hrana, care se luptau cu nametii.
Tunarii au suferit mai mult. Drumurile erau cand pe deal, cand in vale, si caii la deal nu puteau urca tunurile prin zapada inghetata, iar la vale alunecau cu tunuri cu tot si se prapastuiau. Apoi, dadeau de ponore acoperite cu zapada, pe care nu puteau sa le stie si cadeau in ele. Si le iesea sufletul bietilor oameni pana ce scoteau tunurile din ponore, mai impingandu-le cu umerii, mai ridicandu-le pe brate.
Apoi, din pricina viscolului care acoperea drumurile, ostile noastre rataceau si faceau ocoluri si de multe ori tocmai a doua zi vedeau ca apucasera drumul gresit si se intorceau indarat de unde plecasera ieri dimineata. Iar vremea rea se pusese cu temei pe capul lor, de parea ca e jurata si ca n-are de gand s-o mai sfarseacsa.
Cu toate acestea, ostirile au sosit in buna pace si fara pierderi de oameni, dar cu multa pierdere de vreme. Multi s-au ales cu picioare si cu urechi degerate, dar atata a fost tot.
Cealalta parte de ostire, care ducea pe robitii turci la Turnu Magurele, a suferit si ea de asprimile vremii. Convoiurile pe cale erau icoane ale celei mai jalnice sufernte. Cate 2 000 - 3 000 de turci incunjurati de ostasii romani cu baionete pe pusca se tarau pe campiile fara drumuri, morti de foame si de oboseala. Bietii turci, istoviti de saracia grozava din cele din urma zile ale Plevnei, sfarsiti de necontenitele trude de prin santuri si zdrobiti de luptele in care au fost prinsi, abia isi tarau trupurile inghetate. Si erau desculti, in haine de vara, ba cei mai multi numai in camasa, rupti si zdrenturosi si gerul inghetase toate apele! Zapada inghetata le sangera picioarele goale, gerul le invinetea obrazul, iar vantul ascutit le crapa pielea de pe trupul aproape gol. Soldatii nostri, razbiti si ei de frig, sileau pe bietii turci sa mearga repede, si, cu toate ca le era mila de ei, erau siliti sa-i ia cu raul pe nevoiasii robi si sa-i alerge pana ce cadeau de oboseala unul cate unul pe camp. Si cel ce cadea, cazut era, acolo in drum, era lasat sa moara singur, in pustiul campiilor ninse.
Si pe langa toate, il chinuia foamea pe toti deopotriva, pe romani si pe turci. Soldatii nostri aveau putina merinde; iar daca li se indelunga drumul o ispraveau si ajungeau s-o duca intr-o foame. Pana aveau si ei cate ceva imparteau de mila cu turcii. Dar nici putintica paine ce o aveau nu le era de folos, caci ingheta de se facea ca fierul. Iar prin sate nu se gasea nimic de mancare, nimic; satele erau saracite de cu toamna de ostirile de la Plevna.
Si asa, flamanzi si necontenit batuti de visol, luptandu-se cu drumul, veneau randuri-randrui spre Dunare. Turcii, lesinati de foame si neputand sa se mai miste, cadeau jos, ba insisi se tranteau in zapada, mai bine vrand sa moara odata decat sa se mai chinuiasca pana la Dunare. Iar peste cei cazuti se asternea zapada si-i ingropa iute-iute, caci ningea cu nemiluita. Iar peste noapte se adunau lupi, cadeau prada corbilor care se tineau stol dupa convoiuri.
Si pretutindeni pe une trecea un convoi, inaintea lui se vedeau cete de lupi risipiti, care se ascundeau prin paduri, ca sa iasai iarasi la durm indata ce trcea convoiul, cautand prada noua. Si pretutindeni cei sositi in urma gaseau oase de oameni, de ale celor care cazusera pe campie cu vreo cateva zile inainte si trupurile celora ce trecusera cu convoiul asta dimineata. Iar in urma fiecarui convoi ramaneau alte cadavre si tot drumul de la Plevna pana la Nicopole era semanat cu oaste de turci.
Pe unii, pe cei raniti, ii aduceau in care. Si de multe ori ai nostri ii aduceau o zi intreaga si abia tarziu bagau de seama ca bietii turci inghetasera in car inca de mult. Atunci ii tranteau din care jos si-i lasau pe campie. Nu era chip sa stea sa-i ingroape pe o grozavenie de vreme cum era.
Dar erau de vazut si lucruri cu mult mai jalnice. Turcii erau legati de maini, mai multi la un loc. Si se intampla ca unul ori doi din sir sa cada jos si sa moara si astfel trageau dupa ei si pe cei vii care ar fi putut sa mearga inainte. Si mureau gramada cu totii, cei vii legati fara voie de cei morti, neputand nici sa-i taraie cu dansii si neputandu-se nici desface de ei,
Trsita indatorire aveau acesti osteni ai nostri! Li se frangea inima de mila, dar nu puteau nici intr-un fel sa-i ajute. Chiar si soldatii nostri cadeau de oboseala, de frig si de foame, pe drumuri si erau luati in spate de altii si dusi asa.
Cei ce au vazut la Magurele sosind convoaiele de robi turci nu vor uita niciodata jalnica icoana a acestor convoiuri: oricum ai spune si ai scrie, nici pe departe nu poti arata ticalosia in care ajunsese robii turci.






Smardanul si Vidinul - 01
Smardanul si Vidinul - 02
Smardanul si Vidinul - 03
Smardanul si Vidinul - 04
Smardanul si Vidinul - 05
Smardanul si Vidinul - 06
Smardanul si Vidinul - 07
Smardanul si Vidinul - 08
Smardanul si Vidinul - 09
Smardanul si Vidinul - 10
Smardanul si Vidinul - 11
Smardanul si Vidinul - 12
Smardanul si Vidinul - 13
Smardanul si Vidinul - 14


Aceasta pagina a fost accesata de 556 ori.