Suptirica din vecini

Suptirica din vecini

de George Cosbuc

Ea mergea capsuni s-adune, Fragi s-adune Eu sedeam pe prag la noi. Ea, ca sarpele prin foi, Vine-ncet, pe ochi imi pune Manile ei mici si moi, In ureche-o vorba-mi spune, Rade lung si fuge-apoi. Pieptul plin cu mana-l tine, Strans il tine, Ca-i piept tanar si mereu Ar salta, si-n salt e greu. Sta pe loc si-i pare bine, Bate-n palme: Te stiu eu: Nu mai viu! De viu la tine, Ma saruti si nu mai vreu! Eu o chem si-i spui de toate, Multe toate, Multe bune si-n zadar, Nu-mi faci capul calindar! Nu te cred si nu sa poate! Eu ma-ntorc: Ei du-te dar! Capul mi-l proptesc pe coate, Stau pe prag, pe ganduri iar. Stand asa, un brat ridica, Bland ridica, Parul meu, pe frunte dat. Cand ma-nalt raman mirat. Te-ai intors? Si, suptirica, Ea pe piept mi s-a lasat Si zambea c-un fel de frica: Raule, te-ai suparat?



Suptirica din vecini


Aceasta pagina a fost accesata de 1651 ori.