Perirea dacilor

Perirea dacilor

de George Cosbuc

Prea se-ntinde veselia Tot cu praznic si desfrau! Veti taia cu totii viia, Si veti duce toti la rau Vinu-n sticle ori in vase Sa-l varsati pe apa tot: Cel ascuns de voi prin case Cu putere am sa-l scot. Asa vreau. Asa veti face Ca-i tai capul cui nu-i place! Fost-a jale-n tot regatul Si la munte si la ses; Planse-orasul, vai, si satul, Carciumarii mai ales. Si varsat-au lacrimi dese Popii si poetii lor, Cele doua tagme-alese Cari la orisice popor Sunt apostoli ai multimii, Deci la vin de-a pururi primii. La cetatea Buridava Ei facur-un meeting. Nu stiu care-a fost isprava, Caci de-acestea nu m-ating. Stiu ca cinci senatul dete, Camera pe altii cinci Delegati, cu mandre plete, Bernevici avand si-opinci, Sa supuie majestatii Plansul tarii si-al dreptatii. Unul singur avea cizme (Primul dac ce le-a purtat) Si vorbea cu galicisme, Ca-n Paris trei ani a stat De-a invatat geologie, Si-avea Takowa pe piept, Il chema sarab Ilie, De spun cronicele drept, Iar in mana-avea cravasa Semn distins, ca bulibasa. Zise el: De vrei, ne-arunca Peste-un milion de scari, Dar cinstita ta porunca Prea ne scoate din rabdari! Cand nu-i strop de vin in tara Ce sa bem noi? Petroleu? Regele cu vorba rara: Oh, Sarailie-al meu! Tu cunosti pe Leon papa, Vorba lui mereu e: Apa! Rege mare! Mai cu-ncetul! Apa-i lucrul cel mai bun, Dupa cum Pindar poetul, Popa Kneip si multi o spun, Insa dacii, ca paganii, Nu beau apa, nici sa-i pici. Zic si ei, cum zic romanii Cei ce-urmandu-ne pe-aici De stramosi ne-or recunoaste: Apa-n burta face broaste! La o mie doua sute Dupa Crist! Iar noi suntem Morti de tot, cand ni-e ulciorul Gol o zi, ca la golani, Cum deci ii vom duce dorul Treisprezece sute de-ani! Pan-atunci ne ia tatarul, Tot cu gand ca-i gol paharul. Ascultand aceste spuse, Regele-a zambit perfid. Dete-un semn si-un serv aduse Zece cupe c-un lichid. M-am gandit fara-ncetare; Ceva trebuie sa beti Iat-aici zece pahare. Iar dincoace-aveti pesmeti Spuneti, principi, de va place, Si cum vreti, asa voi face! Sar fruntasii daci cu ura! Sa ia toti paharul plin, Caci aveau ca focul gura De cand nu baura vin. Insa care cum inghite Da sa scuipe mai curand Si cu fete-ngalbenite Se privesc pe rand, pe rand. Rege, asta-i vrajmasie! Ce ne dai sa bem lesie? Auzim ca mult li-e draga Celor scoborati din Crum Un lichior ce-i zice braga Si si-o-mpart de cinci pe drum. Da! Intai cand am vazut-o, Am crezut ca sunt laturi, Dar pe Zevs, ma jur, pe Pluto: Taina astei bauturi N-o-nteleg s-asculti de mine Decat cei cu gusturi fine! O, fruntasi cu mandre coame! Asta-i braga! Si se bea Si de sete si de foame. Mama dracilor s-o ia! Acest soi de bautura Nu-i de noi! Ne vara-n draci. Sa le-o torni cu sila-n gura N-au s-o-nghita bietii daci. Parca-i terciul cu lamaie De-oblojeli pe la calcaie! O veti bea! raspunse tare Si-n manie Deceneu, Daca nu-mi dati ascultare Si-agitati poporul meu, Am s-o-mpun, Sarailie, Astazi prin decret regal, Toti s-o bea! A, terci sa fie, Insa terci national! Haid sa bem, uitand trecutul Beti, sa-i facem inceputul. Pe feresti sarira printii Care si-ncotro vazu! Unu-n goana-si rupse dintii, Altul intr-un put cazu. Cel cu cizme, dand din coate, Se izbea de boi si vaci, Tropaind cele ciuboate, Ca-l bagase braga-n draci! Si-au ramas cei printi de-ocara Apasand popor si tara. N-au fost insa lucruri bune Ce-acest rege-a faptuit, Caci istoria ne spune Cum ca dacii au pierit: Ori de dor de bautura, Ori de cazna-n ciuda lor, Deci luati invatatura, Regilor, in viitor: Dac-aveau ce soarbe dacii, Poate si-azi traiau, saracii!



Perirea dacilor


Aceasta pagina a fost accesata de 934 ori.