Angelina

Angelina

de George Cosbuc

Balada din Albania
Ca Dumitru-n albanime
Mai viteaz nu era nime,


Nici la brat mai viguros,
Nici la umblet mai frumos :
Era inger la iubire,
Zmeu era la razboire ;
Intre fete curcubeu,
La batai trasnet si leu.

El cu dragii sai tovarasi
La razboi pornit-a iarasi,
Dar pe drumul lat si-ntins
L-a cuprins un dor pe cale :
Dorul Angelinei sale.
Si el zice catre frati :
Dragii mei ! Voi m-asteptati,
Pana-n seara, pana-n noapte,
Pane maine-seara poate,
Pan ma duc la draga mea
Caci nu pot de dor de ea !
Astfel zise lin si bland
Si-apoi pleaca suierand
Pe poteca mult batuta,
Care duce la paluta !
La palat daca-a sosit
Portile-nchise-a gasit.
Ce-i aceasta ? Niciodata
N-a fost poarta sub lacata,
Si-acum pentr-ntaia oara
Geme poarta sub zavoara ? !
Greu uimit d-aceste, el
Bate-n poarta-ncetinel.
Vine-o baba si-l priveste,

De pe zid apoi vorbeste :
Ce tot bati ? Mergi inapoi !
N-ai sa cati nimic la noi !
Si Dumitru greu mahnit
De raspunsul ce-a primit,
Bate-n poar ta cu picior ul,
Sparge poarta cu toporul :
Intra-n casa si gemea ;
Caci in casa ce vedea ?
Un fecior oh, bata-l vina
Tinea-n brate pe-Angelina,
Si glumea, si-o dezmierda
Si cu foc o saruta.
Trist Dumitru geme, zbiara
Si-n mania lui amara
Prinde lemnul sclipicios :
Angelina cade jos,
Crud bolboroseste-n sange,
Lin ofteaza si se stange.
Vipera cu doua limbi !
Astazi juri si maini te schimbi !
Astazi juri pentr-a-nsela,
Maine-nseli pentru-a jura :
Deci sa moara miseleste
Inima care minteste !
Apoi crunt si disperat
Catre tanar s-a-nturnat :
Vezi cadavrul ! Dubla crima
Este chiar a ta victima


San zdrobit de doua ori
Pleaca fruntea taci si mori !
Barda fulgera prin aer ;
Un suspin infrant si-un vaier,
Si-un fecior tanar fr umos,
Mort de barda cade jos.


Ucigasul lung priveste
Sangele cum abureste
Si tacut ca fierul stand
El se pare tremurand :
Simte-ale mustrarii icuri
Si din gene-i lunec picuri.
Iar in urma s-a plecat,
Trupurile-a ridicat
Si-asteptand pana deseara,
Cu ele-a grabit la moara
Si la tar m groapa sapa,
Acolo le-nmor manta.
Si de-atunci Dumitru n-are
Liniste si zi cu soare ;
Si d-atunci mereu plangea
Langa moara si zicea :
Moara ! pentr u orisicine
Macina farina bine !
Caci copila ce-am ucis
A fost singur ul meu vis,
A fost blanda cum e steaua
Si mai alba decat neaua !

Macina farina bine,
Moara, pentru orisicine !
Caci voinicul ucis azi
A fost nobil si viteaz !
Si pe locul, unde fu
Tanar u-ngropat, cr escu
Un cipres cu fr unza lata ;
Unde-a fost dansa-ngropata,
Au crescut vite de vii.
Si d-atunci prin batalii
Toti la chiparos s-adun
Si pe rane fr unza pun :
Caci e frunza fermecata,
Vindeca ranele-ndata.
Iar la vie rand pe rand
Curg bolnavii, caci gustand
Fructul vitei fermecate
Iar le da lor sanatate.


Angelina


Aceasta pagina a fost accesata de 1218 ori.