Cornul

Cornul

de George Cosbuc

Balada germana

Cum geme-ntreg Tirolul de vuiet de batai !
O singura coliba sta pacinica in vai.
Si-ntr-insa plange-o mama. Ce bine si-a pierdut ?
Ea plange ca barbatul in lupta i-a cazut.
Si cei doi fii ai mamei cazura la hotar ;
Cel mic ii mai traieste si chinul ei amar.
Un fiu de-ti mai ramase, la pieptul tau sa-l strangi,
Tu esti inca bogata, tu mama, de ce plangi ?
Si-auzi ! Ce sunet trece puternic, plin de foc ?
De ce-a tresarit mama, stand galbena pe loc ?
Auzi, maicuta draga, ce glas a rasunat !
E nunta, dragul mamei, sunt clopotele-n sat !
Maicuto, nu e cantec de nunta ce-aud eu !
Vor fi ducand la groapa p-un mort, iubitul meu !
E cor n, iubita mama, nu-i cantec de mor mant,
Cunosc eu acest sunet si stiu si acest cant !
Prin vai si munti cu vuiet intai cand a sunat,
Ne-a strans in brate tata si grabnic a plecat.
Si-apoi d-a doua data cand a trecut sunand,
Doi frati ai mei plecara, ca ei erau la rand.
Si-acum el suna iarasi, sa plec armat si eu,


Cei morti si-au facut randul si-acum e randul meu !


E randul meu, maicuto, da-mi ar mele din cui,
Tirolul sa mi-l apar, sa-i apar muntii lui,
Acolo unde-n lupta vitejii cad mereu
Ramai cu bine, mama, ramai cu Dumnezeu !
El grabnic af la arme si-n noapte s-a pierdut,
Si ma-sa plange dusa si cornul a tacut.


Cornul


Aceasta pagina a fost accesata de 1183 ori.