Povestea unei coroane de otel - Prefata autorului

Povestea unei coroane de otel - Prefata autorului

de George Cosbuc


Coroana regelui nostru, Carol, si a tuturor regilor pe care ni-i va randui Dumnezeu de-acum inainte in scaunul domniei romanesti, este facuta din otel de tunuri de-ale Turcilor din Plevna. De-a dreapta si de-a stanga statuii lui Mihai Viteazul, in Bucuresti, sunt doua tunuri asezate pe telegile lor. Ele au fost ale lui Osman in reduta Girivtei. Uitandu-te la ele, nici nu banuiesti cata perire de Romani au facut aceste doua tunuri care stau asa de linistiteca strajeri ai linistitului domn turn din bronz.
Dar, pe cat de neasteptat a fost voievodul, pe care-l strajuiesc, si pe cat de multa pustiire a adus el in randurile Turcilor, pe atat de mepotolite au fost ele si pe atata perire au zvarlit din gura lor in randurile vitejilor dorobanti ai nostri.
Astazi sunt multe si reci. Dar atunci cand aveau glas de tunet si erau aprinse de mania dusmaneasca, infioratoare le-a fost puterea si datatorde spaima, cantecul! Viteji au fost cei ce le-au dat rostire gurii lor, dar si mai viteji, aceia care li s-au impotrivit maniei si au murit uimindu-se ca nu pot ingrozi pe navalitori.
Si au cazut in mainile noastre, au cazut nu numai tunurile cetatuilor, au cazut insesi cetatuile lui Osman, si a cazut Osman, viteazul insusi. Iar cu el deodata, puterea pe care o aveau Turcii asupra neamului romanesc. Si drept martori ai vitejiei noastre stau acele doua tunuri,  in vederea tuturor, acolo, la picioarele voievodului celui mai indusmanit cu Turcii.
Din tovarasia lor am facut alta amrturie, cu mult mai vorbitoare a vredniciei romanesti; le-am topit trupurile de otel si-am turnat dintr-insul o coroana domneasca, vesnica stema a puterii romanesti si podoaba pe fruntea regilor nostri. Tunul dusman, care fulgera impotriva Romanilor, azi e fulger al maririi cumparate cu vietile noastre; si acum, in loc sa ne vorbeasca de robie si de mosii de-ale sultanului, ne vorbeste de libertate si de-o tara voinica pe soarta ei.
Si, de-a lungul vremilor, cat va voi Dumnezeu sa traiasca printre neamuri, neamul romanesc, in tara lui cea de la stramosi mostenita din adnacurile vremii, ne vom mandri cu coroana de otel a tarii, si marturie de-a pururi ne va fi de sfaramata putere a celor ce ne-au stapanit, odata cu toate tunurile din care e facuta.
Ne vom mandri cu ea, ca mare lupta ne-am luptat si prin grele primejdii ne strecuraram viata, pana s-o dobandim prin voinicia sufletului nostru desmortit prin straduinta. Ea ne va marturisi prin veci vrednicia, chiar atunci cand de mult vor fi uitat nepotii nostri ca noi am fost in puterea Turcilor odata, atunci cand numai din cartile prafuite vor mai sti urmasii nostri ce greu a fost traiul amarat al stramosilor lor, asa de amarat incat lor, celor liberi de mult si tari de vreme indelungata, totul li se va parea ca o vorba din poveste.
Precum e steagul semn al ostirii, asa e coroana semn al Domniei. Iar coroanele celor ce stapanesc tari si pastoresc popoare sunt facute din aur si din pietre scumpe, iar vulturii, ori leii, ori soarele si fel de fel de alte semne de pe ele sunt inchipuiri ale faptelor mari si stralucite pe care le-a faptuit tara, ori ale vreunor vrednicii mari ale neamului. Coroana Romaniei, fiind de otel, inchipuieste prin insusi otelul ei, de o parte o vrednicie mare a neamului romanesc: trainicia de otel a firii si a fiintei noastre; iar pe de alta parte, o fapta stralucita: restatornicia Domniei romanesti prin razboiul pentru neatarnare!
Pentru voi aceia ce in vremea pacii sunteti plugari si pastori, iar in vremea razboiului, dorobanti ai tarii, pentru voi am scris cartea aceasta, ca sa stiti si sa cunoasteti cine a facut Coroana de otel, si cum au facut-o. Cetind cartea, veti baga de seama ca in povestea mea s-amesteca alte povesti, ale altor intamplari de mai-nainte care se tin lant una de alta. Ca Domnia puternica de azi ne-a venit pe urmele neatarnarii, iar neatarnarea ne-a adus-o razboiul, si razboiul a fost adus de statornicia Domniei; iar aceasta a fost o urmare a Unirii Principatelor, care a fost si ea, la randul ei, adusa de alte intamplari.
Toate acestea sunt fapte mari, si mari vor ramane de-a pururi: iar povestea lor, vrednica este sa fie scrisa pe pietre anume puse pe marginile drumurilor, ca toti drumetii sa le ceteasca si sa se inchine inaintea lor, caci fapte sfinte sunt. Iar faptele sfinte ale neamului romanesc trebuie sa fie pentru noi Evanghelia neamului, precum e cartea sfanta pentru crestini Evanghelia lui Hristos.
Eu, daca era sa vi le spun pe toate, m-as fi intins cu povestea prea departe. Mie mi-a stat in gand mai intai de toate razboiul, dintre care ni s-a isvodit de-a dreptul Romania de astazi, al carei semn vazut e Coroana de otel.
Sa cetiti cartea cu multa luare-aminte, Romani! Si mandriti-va cu faptele povestite caci ale voastre sunt! Si rugati pe Dumnezeu sa dea copiilor si nepotilor nostri priceperea si barbatia pe care au avut-o stramosii si parintii lor, ca sa fie aparatori ai tarii si ai neamului, tot asa de viteji ca si voi. Incredeti-va in puterile noastre, caci in credinta e mantuirea; si luptati-va cu suflet ca de-a pururi, prin veacuri, neamul nostru sa fie preamarit si tare, precum a fost mai de mult si cum este astazi, caci e neam voinic si popor iubit de Dumnezeu si ursit sa fie capetenie printre neamuri!





Povestea unei coroane de otel - Prefata autorului


Aceasta pagina a fost accesata de 1384 ori.