Regele pontului

Regele pontului

de George Cosbuc

Aproape de strimbele maluri
Corabia-n fuga trecea,
Cintau despicatele valuri,
Cintau si matrozii pe ea.

Iar noaptea si marea-mpreuna
Faceau armonie deplin -
Pe ape lucire de luna
Si pace-n vazduhul senin.

Trezit de puterea cintarii.
Aude, tresare prin somn
Din groapa-i, pe marginea marii,
Puternicul Schitei domn.

Incet se ridica-ntr-o mina,
Se uita pe mare mirat;
Carunta lui barba batrina
Ii umple tot pieptul cel lat.

Furtunile marii grozave
Urlat-au, cu trasnet trecind,
Si valuri si birne de nave
Trosnit-au pe groapa-i cazand,

Si neamuri straine trecura
Pe-acolo, cu vuiete mari:
Pe groapa lui corturi facura
Si-altare drumetii barbari.

El insa-ntre dune pierdute
Somn fara curmare si greu
Dormit-a, de treizeci de sute
De ani el dormit-a mereu!

Si-acum il desteapt-o cintare,
Un plinset de glasuri ce pier.
Se uita de-a lungul pe mare
La nava, la maluri, la cer.

La luna cum alba straluce,
Si-i pare c-aminte-si aduce
De-o lume uitata, ce fu.

O raza din vremurile-apuse
E cintecul celor ce trec:
Odata si dinsu-l stiuse,
Copil al pamintului grec.

Si vesel, ca valul si vintul,
Cintindu-l, pe mare-a trecut,
Uitatu-l-a insa-n pamintul
Acelor ce domn l-au facut!

De ce si-a pierdut el viata
Cu taberi pe sesuri, cu osti?
Eu, mare, iti cunosc tie fata,
Tu mare, tu nu ma cunosti!

De ce-a alergat el prin lume
Catind si marire si-averi?
Lasat-a prin veacuri vrun nume?
Si parc-au fost toate ca ieri!

Copil sa fie-acum iarasi
Pe ionice maluri, sarac.
S-alege cu dragii tovarasi,
Sa vinture lumea pe plac!

Dar nava se duce, se duce
Dincolo de-albastru-orizont,
Tot Pontul de luna straluce
Si-un rege se plinge pe POnt.





Regele pontului


Aceasta pagina a fost accesata de 695 ori.