Faptul zilei
de George Cosbuc
Ca lacrima-i limpede cerul Si-aproape de ziua. Frumos Sta-n mijlocul boltii Oierul, Luceafaru-i gata s-apuie, Iar Carul spre crestet se suie Cu oistea-n jos. Si doarme si apa si vantul. Iar spaima si ostile ei Tin mort, subt calcaie, pamantul. Si-atata e roua ce-o plange Campia, ca-n palme-o poti strange Ca-n cupa s-o bei. Pe-ncetul taria-nflorita Cu galben ca strugurii copti S-albeste din clipa-n clipita. Pe culmi intunerecul piere, Dar valea e-n neagra putere, A umedei nopti. Pe sus, pe pustiile zgheaburi, Prin rapele muntilor suri, Zac zmeii cu trupul de aburi, Si ceata prin noapte-nchegata Sta-n hainele mortii-mbracata Pe-albastrele paduri. Dar vantul cel fara de pace Incepe sa cante-n bradet - Si tot mai lumina se face; S-albeste stramtoarea cararii, Pe rand departarile zarii S-apropie-ncet. Vad claile-n camp, pe coline Cunosc singuratecii ulmi, Si-acum, la lumina ce vine, Incep sa se miste greoaie, Fapturi purtatoare de ploaie, Se urca pe culmi. Din stanga, din dreapta, din fata, Din rapi si pe-o suta de cai, Ies dungi plutitoare de ceata Si-n cale s-aduna carunte Tarandu-se-alene spre munte De-a lungul prin vai. E-n flacara bolta senina, Si fara-ntrerupere-acum Se varsa tacuta lumina, Se varsa grabita, se-ntinde Pe dealuri, pe coaste, s-aprinde Pe sesuri, pe drum. Si parca strabate-o sageata De-a lungul campiilor reci - O dunga de soare s-arata, Si-i creste pe sesuri lucirea, Si iata-l in toata marirea Puterii pe veci! Murmurul din dealuri patrunde Prin vai, si din vale-n paduri; Ca-n farmec, eu nu stiu de unde E plin de miscare pamantul, Si canta si codrul si vantul Si-o mie de guri. Ici oameni cu coasa pe umar, Si fete cu secerea-n brau, Iar gloata cea fara de numar A celor de-o suta de neamuri Se joaca-n arinii cu ramuri Intinse pe rau. Si care, si turme-n pripoare Pe umede coaste rasar - Sunt toate-ale tale, tu Soare! Faptura tu dand diminetii, Esti singur fiinta vietii Si-al lumii altar ...
Faptul zilei
Aceasta pagina a fost accesata de 3390 ori.
