Risipirea Plevnei - 09

Risipirea Plevnei - 09

de George Cosbuc


In vremea aceasta, ostile noastre din fata Opanezului erau de mult incaierate cu turcii lui Edem de prin redutele de acolo.
Turcii aveau la Opanez patru redute mari. Pe una, pe cea de catre miazanoapte a satului, s-azvarli colonelul Dona cu dorobantii din Vlasca si cu vanatorii batalionului intai. Turcii se impotriveau cu deznadajduire, aparand cu inversunare reduta. Dar batutui in coaste de tunuri si in fata de pedestrime, ei fura goniti cu baioneta si dandu-se indarat s-adunara in reduta cea mare de stat.
La reduta despre miazazi a satului s-azvarli colonelul Sachelarie cu vanatorii batalionului al patrulea, cu dorobantii din Teleorman si cu putini dorobanti din Ilfov, ajutati de cateva companii de linie. Dupa o lupta strasnica din plumbi si-apoi dupa o nvaala cu baioneta, turciise retrasera din reduta dupa vreo doua ceasuri de impotrivire, adunandu0se si acestia in reduta cea mare din sat.
La aceasta reduta se lupta insusi Edem-pasa. Lupta era staruitoare; turcii s-aparau cu cea mai din urma manie, focul lor era neintrerupt. S-adunase pe capul lor toata ostirea noastra cata era pe acolo.
Domnitorul Carol alerga in toate partile si singur carmuia luptele. La Opanez era zvarcolire mare, caci Eden isi pusese toata puterea sa tie in loc pe romani, ca sa nu poata cobora in sesul Plevnei.
Iar pe sesul Plevnei era alta zvarcolire. Adil-pasa, vazandu-se izbit in spate de dorobantii din Buzau si din Ialomita, alaturi cu doua regimente de linie, s-a intors spre romani, casa azvarle indarat in Plevna si sa-i scoata iarasi pe dealuri.
Acum lupta se petrecea in doua locuri, sub dealurile Opanezului, pe sesul orasului Plevna; si pe dealuril deasupra, la redute.
In gura vaii Bucova, oastea lui Adil isi facuse sant de aparare si se impotrivea dintr-insul aparand sesul. Colonelul Algiu care intrase in Plevna cu batalionul trebui sa plece pe ses, caci dupa impuscaturi i se parea ca romanii au nevoie de ajutor. Si se incaierara cu totii pe ses si s-a pornit o lupta nebuna.
Era pe la amiazi. Pe deal la reduta lupta se facea tot mai crancena, dar in urma ai nostri razbira pe Edem, il inconjurara din toate partile si-l napadira cu baioneta. Edem, cu o parte din ostire, a rdiicat steag alb si s-a dat prins. Romanii au pus mana pe trei mii de luptatori turci, pe vro douazeci de tunuri si pe toata munitiunea lui Edem.
Dar alta parte din ostirea lui Edem se mai impotrivea pe deal. Romanii o tot impinsera la vale apoi, o azvarlira pe ses.
Si, astfel, pe cand s-apara vitejeste pe ses, Adil se pomeni deodata ca de pe toate dealurile Opanezului ii curg in cap ramasitele ostirii lui Edem. Turcii alergau la vale in ruptul capului, cu tunurile dupa ei si se tot imgramadeau  pe ses, aducand cu dansii pierirea lui Adil.
Din deal in deal si pana-n rau si in marginea Plevnei sesul era plin de care incarcate cu bagaje, parte ale ostirii turcesti, parte ale locuitorilor turci din Plevna care se gatisera sa fuga cu Osman. Printre care era o multime de femei si copii, boi sicai, capre si oi, corturi si tot felul de lucruri pe care aveau de gand turcii sa le duca cu ei.
Acu se facu valmasag si un amestec de lucruri cum nu se poate inchipui cu mintea. Ostirile turcesti de pe dealuri s-adunara de pretutindeni si invalmasagul crestea din ce in ce mai mare.
Intr-aceea pe muchia dealului se ivira tunurile romane si incepura sa traga pe ses in amestecul acela. Incepura a sosi de pe dealuri si ostile noastre. Incaierarea era acum nespus de infioratoare. Tunurile romane fulgerau intr-una in turcii indesuiti pe ses, pedestrimea traznea din toate partile. Ramasitele ostirii turcesti, incurcate in grozavul amestec de oameni, se indesea spre multimea de care si-si faceau adapost din carele incarcate si din harabalele fugarilor. Ghiulele noastre si plumbii loveau acum nu numai in soldati, ci si in multimea pacinicilor turci, in copii, in batrani, in femei. Unii peste altii cadeau gramada; boii speriati isi rupeau funiile si apucau campia, mugind si dand orbis peste ostire, carele sareau in aer lovite de obuzuri; mugete si ragete si vaiete umpleau vazduhul si totul era un jalnic amestec de oameni si de dobitoace trantite la pamant.
Si tot curgeau, curgeau intr-una ostirile romane si izbeau de sus de pe deal in gramada.
Adil alerga pe ses, dand porunci si frangandu-si mainile de deznadejde. Vedea ca sesul orasului e pierdut. Dete, deci, porunca ostirii mai de pe langa rau sa treaca peste pod si s-ajute pe Osman. Deodata, insa, Adil vazu ca ostirea sa in loc sa mearga inainte spre Vid, se da indarat, parca ar fi fost impinsa din fata. Cand i s-a adus vestea despre pricina acestei miscari indarat, Adil a cazut jos de pe cal de spaima si de mahnire.
Ostirea sa era impinsa de a lui Osman! Batalioanele lui Osman se retrageau peste rau, pe sesul orasului.





Risipirea Plevnei - 01
Risipirea Plevnei - 02
Risipirea Plevnei - 03
Risipirea Plevnei - 04
Risipirea Plevnei - 05
Risipirea Plevnei - 06
Risipirea Plevnei - 07
Risipirea Plevnei - 08
Risipirea Plevnei - 09
Risipirea Plevnei - 10
Risipirea Plevnei - 11
Risipirea Plevnei - 12
Risipirea Plevnei - 13
Risipirea Plevnei - 14
Risipirea Plevnei - 15
Risipirea Plevnei - 16
Risipirea Plevnei - 17


Aceasta pagina a fost accesata de 517 ori.