Risipirea Plevnei - 11
de George Cosbuc
Pe sesul Plevnei, intre oras si Vid, era o pustiire si o jale fara nume.
Si de-a stanga si de-a dreapta soselei se vedeau numai gramezi de pusti turcesti, de tunici rupte, de fesuri, de cartusiere, de baionete si de cingatori. Ici si colo se vedeau piramide de ghiulele. Iar pe ses, cat era de mare, se evdeau corturi azvarlite in noroi, pusti rupte, sabii pierdute, fesuri, roti sfaramate, tunuri fara telegile lor, fasine risipite, bluze rupte. Toate intr-un amestec ca dupa un potop de ape.
Iar plumbii de pusca acopereau campia in tot largul ei. Atata plumb era pe jos incat nu se vedea fata pamantului. Nu erau numai plumbi impuscati, ci azvarliti pe jos din cartusiere, caci indata ce s-a dat semnalul sa depuna armele, turcii si-au aruncat in vant plumbii din cartusiere, parca voiau sa scape de ei. O companie de soldati rusi a adunat in saci plumbii de pe campie si aproape o saptamana a tot avut ce sa adune.
Si era un amestec de aomeni pe campie, ca intr-un furnicar. Printre miile de care incarcate cu intreg avutul turcilor din Plevna, alergau de colo pana colo femei planganf cu hohote, copii tipand si alergand in picioarele cailor, batrani cu barbile albe, cazand peste cadavre si chemand numele lui Dumnezeu la pierzarea mintii.
Si pretutindeni raniti, cu obrazul plin de sange razimati de care si de boii din jug; cazuti sub roatlee carelor si sub picioarele bivolilor asternuti campului si tavalindu-se in sange, cu gemete sfasietoare. Pretutindeni carute rasturnate peste oameni care mureau sub ele, pretutideni vaiete si tipete si nechezuri de cai si mugete de bivoli raniti care se luptau cu moartea. Dincolo vedeai siraguri de robiti, mergand la ale, dincoace siraguri de raniti care se tarau spre Plevna.
Iar intr-acest amestec de vaiete s-auzea nesfarsitele cantece de trambita si tobe si chiote; se vedeau batalioanele rusesti si romanesti, inaintand spre Plevna, cu strigate de veselie si cu muzica in fruntea lor, si se vedeau cazaci si calarasi luand campia in goana, dand peste turci si cautand sa faca liniste pe ses.
Nu mai incapea campia atata amar de oameni si cu toate acestea de pe dealuri curgeau intr-una regimentele rusilor si ale romanilor: veneau in goana cailor cu tunurile de pe coaste, imbulzindu-se in norul acela de aomeni striviti.
In marginea sesului spre Plevna, erau fantanile pe care le sapase Osman ca sa aiba apa pentru ostire. Erau niste bazinuri mari. Acolo se adunasera ranitii cat au putut razbate prin multime, unii sa-si spele ranii, altii sa-si potoleacsa focul setei pricinuite de pierderea sangelui. Era o negrait de jalnica priveliste acolo. Se inrosise apele de sange, multi, poate sute de raniti, s-au azvarlit in apa ca sa-si curme durerile cu racoarea ei si au murit acolo, Altii s-au adapostit in casele bulgarilor de pe marginea aceea. Aceste case erau descoperite si ruinate de Osman, caci el neavand lemne de foc in tabara a lasat sa darame casele mai de pe laturile orasului si a facut foc cu lemnaria lor. In ruinele acelea au fost gasiti sute de turci morti, a doua zi, multi cu carnea obrazului sfasiata de mainile lor in napraznicia durerilor.
Risipirea Plevnei - 01
Risipirea Plevnei - 02
Risipirea Plevnei - 03
Risipirea Plevnei - 04
Risipirea Plevnei - 05
Risipirea Plevnei - 06
Risipirea Plevnei - 07
Risipirea Plevnei - 08
Risipirea Plevnei - 09
Risipirea Plevnei - 10
Risipirea Plevnei - 11
Risipirea Plevnei - 12
Risipirea Plevnei - 13
Risipirea Plevnei - 14
Risipirea Plevnei - 15
Risipirea Plevnei - 16
Risipirea Plevnei - 17
Aceasta pagina a fost accesata de 1601 ori.
