Risipirea Plevnei - 02

Risipirea Plevnei - 02

de George Cosbuc


Asa cum sta asezat orasul Plevna, in gura unei vai, e deschis numai spre o singura parte. Garla Tulcenita, care trece prin Plevna, curge aproape de oras, in raul Vidinului. Acest rau e mai mare decat Ialomita, iar prin dreptul Plevnitei avand maluri inainte si rapoase, el este o aparare fireasca a orasului in vreme de navalire de osti. Dealurile care tarmuresc garla Tucenita se duc pana in malul Vidului, dar din jos de oras se largesc, astfel ca intre oras si raul Vid e un ses larg si frumos. Prin mijlocul sesului trec soseaua Plevnei, peste un pod de piatra peste Vid si chiarde la pod se imparte in doua: un drum duce spre rasarit catre Rahova si Vidin, altul spre munti catre Sofia.
Sesul acesta e parte deschisa a Plevnei.
Alte trei sosele care ies din Plevna sunt stramte si cotite pe dupa dealuri; una duce in sus pe valea Turcenitei catre Rusciuc, trecand prin satul Grivita, alte doua duc spre miazazi, spre inima tarii turcesti.
Osman nu putea sa fuga cu atata ostire, cu tunuri, cu munitiuni si cate toate decat apucand pe una din sosele. Dar, spre cele ce duc spre miazazi printre dealuri si pe cea de la Grivita, nu putea sa fie nici vorba de fuga. Stramtoarea vailor si ostirilor noastre de pe crestele dealurilor nu-i erau de priinta lui Osman. Mai cu nadejde i-ar fi fost fuga pe soseaua cea dreapta de pe sesul Plevnei, caci acolo isi putea desfasura ostirile si apoi dincolo de Vid ajungea iarasi pe ses.
E lucru de inteles ca iesind Osman pe aici s-ar fi incaierat la lupta crancena dincolo de Vid cu ostirile crestinilor care steteau si acolo lant, ascunse prin santuri. De aceea, in partea asta s-au ingramadit cele mai multe osti, la vro douazeci de regimente rusesti, iar de-ale noastre vro cinci, cu nespusa multime de tunuri. Si fiindca avea sa fie multa pierire si multaq goana de oameni in ziua iesirii lui Osman, campiile de acolo erau numai o negura de calareti.
Si nici asta nu li se parea crestinilor destul. Stiind ce dusman fara mila si fara indurare e Osman, ce indarjit osteam si ce suflet fara imblanzire e, duceau grija izbirii si se temeau sa nu le scape oastea turcilor din inima. De aceea, se apucara de abata apa Vidului pe sesul din stanga ca sa inchida drumul lui Osman. O mie de oameni au lucrat o luna de zile ca sa faca un zagaz in matca raului si sa rastoarne apa peste maluri.
Dar ca mane era sa fie gata zagazul si ca astazi Osman a iesit din Plevna cu toate ostile, asa ca n-a fost nici o nevoie de inecarea sesului.





Risipirea Plevnei - 01
Risipirea Plevnei - 02
Risipirea Plevnei - 03
Risipirea Plevnei - 04
Risipirea Plevnei - 05
Risipirea Plevnei - 06
Risipirea Plevnei - 07
Risipirea Plevnei - 08
Risipirea Plevnei - 09
Risipirea Plevnei - 10
Risipirea Plevnei - 11
Risipirea Plevnei - 12
Risipirea Plevnei - 13
Risipirea Plevnei - 14
Risipirea Plevnei - 15
Risipirea Plevnei - 16
Risipirea Plevnei - 17


Aceasta pagina a fost accesata de 475 ori.