David si Goliat

David si Goliat

de George Cosbuc


Pastorul tanar, David, la Saul se arata
Si astfel ii vorbeste cu vocea inaltata:
-"Ma lasa cu Gigantul, o Rege, a-ma lupta
Rusine si defaima nicicand nu astepta.
Rabda-voi niciodata de ras el sa ne poarte
Mai bine-n tot momentul voios eu sufar moarte.
Mai bine-n chinuri negre, in mii de suparari,
Decat s-aud, o Doamne, blesteme, injurari.
Mai bine deci, o Rege, ca sa il infruntez
Sunt gata de plecare si-n Domnul eu sperez.
Ca el batjocoreste poporul nost iubit
Huleste fara seama pe Iehova marit."
-" Ce vrei o, tu copile, de ce astfel vorbesti,
De ce nu cauti la tine sa vezi cat de slab esti?
Ca el e om puternic, Gigante inarmat,
Iar tu un fecior tanar in lume neumblat."
-" Ma lasa totusi lasa, o Rege, in razboi
Ca ursi si lei trantit-am cand pastoriam la oi.
Si-acum pe cei ce-njura pe bunul Dumnezeu,
Huleste pe-a lui ginta, sa nu-l inving doar eu!"
-"Mergi dar cu Iehova, o tu, orb copilas,
Te du si cade prada groaznicului urias.
Vezi tu, n-ai deloc arma, n-ai scut si lance tare
Pe care acel Gigante la trupul sau le are."
David isi ia petasca frumoasa si de piele
Si-o umple de pe cale cu mice pietricele,
Si la o zvarlitoare in mana-i puternica
Si-atunci a lui drept cuget la Domnul si-l ridica.





David si Goliat


Aceasta pagina a fost accesata de 1779 ori.