Legenda albinei

Legenda albinei

de George Cosbuc

 Era odata o femeie si avea doi copii: un baiat si o fata. Copiii au plecat amandoi in lume, sa-si caute de lucru, pentru ca mama lor n-avea putere sa-i tie.

Baiatul a intrat invatacel la un tesator de panza, iar fata cara pietre pentru zidarii care faceau case.

Dupa catava vreme, mama lor s-a imbolnavit de moarte si a rugat pe un om din satul sau sa duca veste copiilor.
Omul, dupa mult umblet prin lume, a gasit pe baiat si pe fata. Baiatul era tocmai la razboiul de tesut. si cand i-a spus omul de ce a venit, baiatul raspunse:

"Eu ce sa-i fac? Las sa moara, ca e batrana si i-a sosit ceasul. Eu nu pot sa plec, ca am prea mult de lucru."si a ramas baiatul tot la razboi, si a tesut mai departe si n-a plecat.

Pe fata a gasit-o omul suind schelele cu pietre in poala hainei. si cand i-a spus omul de ce a venit, fata a lasat pietrele jos si a inceput sa planga, si a plecat intr-un suflet spre casa.
Muma-sa, cand a vazut-o, s-a ridicat din pat si de multa bucurie i s-a limpezit sufletul; dar s-a facut neagra de suparare cand i-a spus ca baiatul n-a vrut sa vie. A luat capul fetei intre maini si a sarutat-o pe frunte si a zis:

"Macar ca el a uitat de mine tocmai in ceasul mortii mele, eu va iubesc deopotriva pe amandoi. Il iubesc si il iert. si daca a facut cu asta vreun pacat, sa-l judece Dumnezeu, ca e drept si puternic, si judecata lui e fara greseala.

Asa a zis biata mama, apoi si-a lasat capul pe capatai si a inchis ochii si-a murit.

si, in clipa aceea, fata s-a facut Albina, iar baiatul Paianjen.
si de atunci Paianjenul traieste singur, vesnic singur, fara frati si fara surori, si fara parinti. El fuge de lumina si vesnic isi tese panza prin locuri intunecoase, si e posomorat si suparat, iar oamenii il urgisesc si, oriunde il afla, ii strica panza si pe el il fugaresc si il omoara.

Iar Albina, de atunci e vesela si toata ziua zboara de pe o floare pe alta si traieste cu parintii ei si cu fratii si cu surorile la un loc. Oamenii o iubesc si o vad cu drag caci ea cu toti impartaseste ce aduna si tuturor le da din mierea ei, iar casa ei e fagurul cel galben ca soarele, si din ceara albinelor fac crestinii lumanarile pe care le aprind in ceasul mortii si le pun sa lumineze sub icoana Maicii Domnului.





Legenda albinei


Aceasta pagina a fost accesata de 14818 ori.