Prahova
de George Cosbuc
Din pamant, din locuinta Mamei tale, iesi zambind, Prahova! Si stai mirata Si te tremura dorinta Sa vezi lumea cu lumina! Inima de plans ti-e plina; Ochii tai spre soare cata Si-ai tai ochi mai vii s-aprind. In pamant cat e de rece Si-n pamant nu vezi nimic Nu te mai intoarce-acasa! Eu pe drum te voi petrece Cu povesti si cu povete, Voi canta a ta frumsete! Lasa lumea ta, o lasa, Tu frumoasa, eu voinic! Vino-ncet pe-aici, iubita! Ada mana, sa nu cazi Peste pietrele din cale! Tu tresari de fericita Si-mbatata de viata; Soarele-ti rasare-n fata Haid-acum fugind la vale Printre soptitorii brazi. Ce frumos se-mbraca dealul Cu flori rosii pe-unde treci! Iti intampina sosirea Muntii ce despart Ardealul, Codrii vechi si plini de noapte, Luncile cu mii de soapte. Razi cu hohot la privirea Negurosilor Buceci? Uite-acum cat esti de mare, Uite ce frumoasa esti! Tu, salbatico-ntre fete, Iata sate-acum in zare, Prahova, sa fii cuminte! Tine cumpat la cuvinte, Stai si pune-ti flori in plete, Mai frumos sa te gatesti. Potriveste-ti parul bine; Strange mijlocelul tau, Pieptul plin ca sa-ti rasara! S-or uita flacai la tine, Si copile tinerele: Sa vorbesti frumos cu ele, Sa nu-ti scoata vorba-n tara Ca tu esti crescuta rau! Iata satul! E Azuga. Tu auzi acum intai Dulce vuiet de vioara Haid,-iubito, haid cu fuga, Sa jucam si noi chindia! Cum te-aprinde veselia Si cum joci tu de usoara, Si-ai voi sa tot ramai! Dar te mana-n lume dorul Sa vezi lumea! Si tu fugi Si te pierzi visand cu gandul. Vesela-ti mladii trupsorul Si la brau pui flori de vita, Flori de crang pui in cosita Si pe-alesul tau visandu-l Treci prin vai, cu blande rugi. Dar auzi! E plin pamantul De rasunete! Pe loc Un balaur cat un munte Vine-nfiorat ca vantul Cu o suta de picioare Cu mugiri suieratoare, Si-i c-un ochi de foc in frunte Si pe nari el varsa foc! Prahova navalnic sare, Nestiind aceasta ce-i. Pletele-i raman razlete, Ochii plini de spaima-i are Si cu pieptul gol s-arunca Peste linistita lunca Parul ei sunt valuri crete, Spuma alba-i pieptul ei! Te-ai speriat, frumoasa fata, Galbena ce te-ai facut! A fost tren, n-a fost balaur! Plangi acum si, rusinata, Pieptul plin, vadita taina, Ti-l ascunzi sub larga haina Si dai parului de aur Tot repaosul pierdut. Dar tu uiti curand! Si iara Salti pe netedele lunci, Si cu rasuri repetate, Vesela din cale-afara, Iai campiile de-a latul, Si cand vezi deoparte satul Bati in palme si pe spate Capul gingas ti-l arunci. Iat-o! Pe sub rapi inalte, Ea cu hohote adanci Fuge, parca-i urmarita; Strange pieptul sa nu-i salte Si pe dupa stanci dispare Si tarziu, departe-n zare, Lenesa si obosita, Iese iar de dupa stanci. Cateodata, manioasa, Spumegand la cotituri, Te azvarli vuind la vale Dar asa esti mai frumoasa! Ochii negri ti-i intuneci; Si salbatica aluneci; De-al tau vuiet gem in cale Lunistitele paduri. Stai! Tu simti un tremur rece! Caraimanul, pana-n nori, Sta pandind in cap sa-ti cada Pe sub el daca vei trece! Uite, parca-l misca vantul! Sa ne-ajute Domnul sfantul! Uite-acum, sa nu ne vada Am scapat! dar ce fiori! Dar de ce-ti astamperi pasul? Prahova, de ce te miri? De ce vezi, iti moare mintea Si-ti intinereste glasul Iata, vilele razlete Cu ciudate turnulete! Tu te-nchini pe dinaintea Invechitei manastiri. Vezi castelul in lumina; Brazi trasniti pe dansul cad. Si sub codru, visatoare, Trece-n ganduri o regina Palida e Carmen Sylva! Al ei nume pomeni-l-va Codru-n veci, c-a fost sub soare Doamna codrilor de brad. Sa plecam, frumoasa fata, Sa plecam, ca zabovim! Iata, Prahovita-n vale, Ca si tine-o alintata, Pribegind cu doru-i volnic! Iata. Campina pe colnic, Si Doftana-ti iese-n cale Si noi tot calatorim. Si-acum trenul cand mai vine Nu te temi! Cu el in pas Fugi alaturi, salti nebuna, Razi de el, si el de tine! El usor si tu usoara Dar el zboara, zboara, zboara, Si prin vai departe suna Batjocoritoru-i glas. Dar ce ai, frumoasa fata, De ce-ti bate pieptul des? Prahova, dupa movila Pentru ce te-opresti mirata Si pleci ochii? Colo-n zare Un flacau frumos rasare, E Teleajenul, copila, Simti ca este-al tau ales. Semne el cu mana-ti face; Tu rosesti razand mereu, Si razand te-neaca plansul. Prahova, te las in pace! Nu mai ceri a mea-nsotire, Te-am adus pana la mire: Mana-n mana tu cu dansul Sa plecati cu Dumnezeu!
Prahova
Aceasta pagina a fost accesata de 2284 ori.
