Mortul de la Putna

Mortul de la Putna

de George Cosbuc

Iar la Putna-n manastire, Noaptea, din tacut mormant, Iese-n plina stralucire Stefan cel viteaz si sfant. Lespedea ce-au pus-o popii Peste groapa,-ncet se da Indarat si-n fundul gropii Stefan plin de pace sta. Dar se nalta-ncet eroul Desteptat din lungu-i somn, Luminat e-ntreg cavoul Si sumet viteazul domn. Albu-i coif straluce-n luna Iar pe zale-i joaca zari De lumini ce se-mpreuna Ca-ntr-un basm cu aratari. Lunga sulita si-o poarta Rasucind-o-n mandru chip Eu credeam ca-i umbra moarta Ce se misca pe nisip, Dar e viu! Acum ridica Ochii sai, parc-ar lasa Peste-o oaste inimica Toata vrajmasia sa. Apoi sta plecat si-asculta; Poate-aude spre Hotin Vuiet si-alergare multa De poloni si turci ce vin, Poate-aude osti tatare Si navala peste Prut, Ori sosind din departare Peste munte i-a trecut Regele Matei! Voi cete De cazaci si de secui, Dumnezeu acum va dete Gata iar pe mana lui! Suna zornait de zale, Strigat mare de razboi, Ard Moldova noastra-n cale Cati dusmani si vechi, si noi. Stefan tremura-n manie. Iese din tacutul schit Luna-n ceruri, argintie, Cu nori negri s-a-nvelit, Si cumplit din bucium suna Stefan voda; ca un norI Ies osteni si iuti s-aduna Roata langa domnul lor. Iat-o, oastea lui voinica, Toti cei buni si tari ai sai! Stefan spada si-o ridica Si porneste-n sarg spre vai, Luna tot mai mult s-ascunde, Tot mai negri nori plutesc Si din vai grozav raspunde Buciumul moldovenesc. Se tot duce, duce-n noapte Zgomotul in jos spre Prut, Mai lasand in urma soapte Din furtuna ce-a trecut. E pustiu la manastire, Gol mormantul cel deschis! Toate-au fost o nalucire, Toate repezi ca-ntr-un vis. Nu stiu bine-n care parte, Stefane, te-ai dus cu osti, Stiu ca tu te-ai dus departe, Si dusmanii ti-i cunosti! Bate-i stefane, parinte, Spulbera-i de pe pamant: Chiar si mort invata-i minte, Cine esti si-ai tai ce sant.



Mortul de la Putna


Aceasta pagina a fost accesata de 1706 ori.