La Smardan

La Smardan

de George Cosbuc

Neam roman, vazui odata Oastea Domnului Mihai Zicea Dunarea-ntristata: Fulger ins-atunci erai, Si-alergand prin cer furtuna Canta vorbe romanesti Astazi stau si-ascult intruna Si ma uit, si nu mai esti! Dar abia rosti cuvantul Dunarea, vuind prin vai, Si vazu gemand pamantul Si de cai si de flacai. Zornet auzi prin zare, Cum se-ncheaga stol cu stol Si naprasnica rasare Oastea domnului Carol. Jalnic tu-ti doinesti durerea Dunare, si iat-acum! Din mormant iesi puterea Si-nzadar ii stai in drum. Trec voinicii peste tine; Mersul lor e zbor de fulg, Si din mainile straine Stema libertatii smulg. Tresarira iuti romanii Caci aminte si-au adus Cat s-au straduit batranii Steagul sa ni-l tie sus, Cate plangeri ne-ntrerupte In mormant or fi varsat, Ca nepotii fug de lupte Si ca steagul e-nchinat. Dunare,-ai vazut Smardanul? Spune tu, s-o spui si eu! Si noi stim izbi dusmanul, Si-n romani e Dumnezeu! Stim si noi gati cununa Vitejiei ce-o doinesti, Si cand urla-n cer furtuna Canta vorbe romanesti! La Smardan asa vru Domnul Mortii dintr-aceasta zi Vor avea cu spaime somnul Si-aiurind se vor trezi Aparandu-se cu mana Ca de-un tainuit dusman, Vor musca gemand tarana Ca si-n lupta la Smardan. Ca-ntr-aceasta zi cumplita N-avu mila nici un rost, Si mania razvratita Lege tuturor ne-a fost. Astfel ca, vazand pierirea, Insusi Dumnezeu de sus, Galben intorcand privirea, Mana peste ochi si-a pus. La Smardan, pe unde drumul Da de-a dreptul spre vrajmasi, Risipeai cu mana fumul, Ca sa vezi la patru pasi. Si-ntr-un iad fara de nume, Unde-ai nostri iuti patrund, Nu era nici cer, nici lume, Numai noapte fara fund. Si-ntr-acel noian de ceata Dorobantii, dand de-un rau, Au trecut prin sloi de gheata Si prin apa pana-n brau. Rau de apa Prut sa fie Cum era sa-i tie-n loc, Daca n-a putut sa-i tie Din redute-un rau de foc! La Smardan de-un gand cu totii Fost-am brat pustiitor, Si murind au dat nepotii Mana cu stramosii lor. N-ai avut mai buni tu, bane, La Calugareni in vai; Iar la Racova, stefane, Nu-ti erau mai buni ai tai. De-o veni din nou vrodata Vuiet peste-al tau pamant, Tara draga si-ncercata, Vom ruga pe Domnul sfant Nu-ntr-alt chip sa ne ajute, Ca sa-nfrangem pe dusman, Decat dandu-ne virtute De flacai ca la Smardan.




La Smardan


Aceasta pagina a fost accesata de 1617 ori.