Episod razboinic
de George Cosbuc
Din nou aprinse Eris a certelor faclii,
Pentru regatul care sta sub a noastra mana,
Pe dalbele si amndrele italice campii
Venetia fu cauza, Venetia batrana,
In care dogii candva mareti au dominat
Dar astazi e-mbracata cu vultur duplicat.
Caci Velful, plin de fala, razboi a declarat
Si prin Lombardia-si trece ostilele lui turme
Spre est, pe-acolo unde abia s-au vindecat
A luptelor tirane si sangeroase urme.
Strainul rege insusi armata conducea
Ca mosul sau odata, nenorocos cu ea.
Astfel veni dusmanul la lupta pregatit
Mai pana langa murii Veronei, pe coline,
In calea sa el insa cu osti s-a intalnit.
Cu ostile-austriece, cu cetele straine.
Sub umbra grea pe care cipresii blanzi o da
Setosi de razboire, vitejii nostri sta.
Colinele de-aice, cu sange de viteaz
Deja mai adapate si satele de-aproape
Menite sunt sa fie teatrul luptei azi
Si multi ostasi ai tarii sub sange sa-i ingroape
Frumoasa dimineata in vale a asteptat
Pe doi dusmani, ce-n fata-n fata s-au postat.
Comanda austriaca s-a fost incredintat
La suflete probate su brate-nvingatoare;
Era ostirea mica dar totusi a-ncercat
O fapta grea si plina de glorii si de-onoare.
Era o zi cand fiul unui erou vestit
Sa faca acest lucru maret s-a pregatit.
Albrecht, ast arhiduce armata conducea
Copilul aceluia erou ce-n istorie
Un nume de onoare prin secli va avea
Cand sta fara viata sarmana Germanie
Sub jug francez, atunce acest erou barbat
La Aspern afla laur si jugu-a sfaramat.
Albrecht era acela ce astazi castigand
Increderea multimii in lupta o conducea
A carui amintire ne cheama noua-n gand
Eroicele timpuri. La dansul privesc dulce
Acele scumpe timpuri si lauri ii doresc;
Albrecht cu lauri vine din campul ostasesc.
Un spirit mare, nobil, ce-n toate-i rasarit
N-asculta d-opiniunea gresita si fatala,
Continuand energic aceea ce-a-nceput
Din fapta lui virtute si mult curaj exala.
Cu sfaturi intelepte la toate aparea:
El, singur, era suflet ce toate-nsufletea.
Pe dansul se bazeaza al sortii noastre joc -
Ci numele sau fi-va gravat in istorie
Sau deie-ne invingeri sau parte de noroc
Si soarele ce-acuma din osturi reinvie,
Nu-si va fini cararea, cand Clio va grava
In cartea istoriei pe Albrecht si fapta sa.
In Sona si-asezase cvartirul general
Deja nu se ivise a soarelui vapaie
Cand tot era in ordin tocmit de maresal,
Si trupele-impartite si planul de bataie
Facut; tot insul fuge sa poata-ndeplini
Aceea ce pofteste aceasta mare zi.
Caci oastea care-ncepe razboiul orisicand
Cu planuri calculate, tacute si-ntelepte
Si unde-i disciplina si toti sunt pe un gand
Nu poate decat laur in lupta sa-i astepte
Chiar si atunci cand dusmanul e mult mai numeros
Si soarta le sta-n cale cu bratul viguros.
Polonii incepura c-un act cavaleresc
'N frumoasa zi: acestia stateau pe o terasa
De langa Villafranca in mers militaresc
O trupa inamica de ei s-apropiase
Husarii si ulanii aci erau postati
De Pultz, de colonelul brigadei: condamnati.
Deja se-ncepe lupta pe campul matinal
Traznind din arma iese pierire si durere
Patrula se descarca si-n mod inimical
Isi cauta victima s-un crud tribut isi cere
Cu moartea se cununa multi bravi cari s-au luptat
Si campul se-negreste de sangele varsat.
In centru inamicul prea bine s-a postat
Pe Monte Croce. Dansul de sus din greul varsa
Pe noi o ploaie crude de gloante necurmat
Si putintei cu zile dintre voinici ne lasa.
Deci lucru nostru-acuma era sa-l alungam
D-acolo caci alminterea degeaba ne luptam.
Wekbekers da navala pe culme la moment
Urmat de feciorasii iubitei lui brigade
Nu cata ca rosise a dealului pamant
Si grindina de gloante in fata lor le cade
Tot insul vrea la culme intai s-ajunga el
Sau moartea sa-l coseasca sub ochi la colonel.
Pe culme sta dusmanul, turbat de rezolut
Cu multa vitejie se apar grenadirii
Italiei culmea-ntinsa; cu pieptul desfacut
Din randurile prime s-arunca ofitirii
Spre noi cu baioneta si de manie ard
Pe culme insa luce al Austriei stindard.
Brigada lui Scudier in ast timp viforos
Nu sta pe loc ci trece si dansa inainte
Spre Monte Belvedere, asaltul sangeros
Fu-ntampinat de-o ploaie turbata si fierbinte,
Dusmanul insa lasa si-aceste-ntarituri,
Brigada dupa dansul, la goana prin paduri.
Aci fu locul unde viteazul regiment
S-a-nfrunsetat cu lauri si cu frumosul nume
Ce-l poarta clironomul Austriei de prezent
Si vestea lui atunce s-a dus departe-n lume
Cacii fiii lui sunt nobili, viteji si mai prefer
O moarte-n libertate decat viata-n fier.
Aice fuse Szabo vestitul capitan
El pana la Custoza a cutezat sa mearga
Si intr-un cimiteriu inchide pe dusman;
Persecutandu-i urma in urma lui alearga.
Aice cade Edy- sergentul Czeczai,
Conduce compania - dusmanul o tuli.
Ast regiment eroic era d-un colonel
Condus, de Roth; acesta din stanca-n stanca
Iar oastea biruinda alearga dupa el
Si-o clipa-ajung cu totii pe culmea cea inalta
Aci luptand ca leii au biruit, apoi
Intorc cu patru tunuri ca premiu de razboi.
Deja regele zilei ajunge in zenit
Si mult fierbinte arde neschimbatoare-i raza
Dar pranzul nu asteapta pe cei ce s-au ostit,
Din luptatori niciunul la umbra nu s-asaza.
De foame nu le pasa, de-arsita grije n-au
Ci-n butul astor doua, tot inainte dau.
Dusmanul mult mai mare la numar decat noi
Cu trupe se-ntregeste si-ncearca sa-si reieie
Terenul ce-l avuse; incepe un razboi
Mai crud ca pan-acuma, dar n-a putut sa steie
Cu-ai nostri fata-n fata. Si soarele ardea
Si sangele eroic din rana izvora.
Spre-a fi in siguranta, la fiecare pas
Ai nostri-aveau lipsa acuma sa ocupe
Terenul Monte Vento, pe care s-au retras,
In fuga mai nainte dusmanul, cu-a lui trupe,
Deja St. Lucia cade si sus pe turnul ei
Implanta bravii nostrii stindardul Austriei.
Pirets cu-a lui brigada si Velserheimb cu-ai lui
Uniti incerc navala pe coastele intinse;
Aripa stanga-nvinge, iar bravii centrului
Alunga inimicul. Dusmana oaste-nvinsa
Se strange, se restrange, se-ndeasa spre sud-ost
In pieptul lor o frica aflase adapost.
Albrecht insusi acuma in lupta a intrat
Cu cea mai brava ceata; a luptei cruda soarta
El vrea ca sa-i deie lovirea cea de moarte
Aceasta otarare aduse mult folos:
Mai crancen se infoaca rezbelul sangeros.
Se-nflacara ostasul, se cere in batai
Caci dorul razboirii in anima lui creste
Stindardele astupa a soarelui vapai
Si vulturul cu fala pe ele straluceste.
Muzica-toana imnuri, vitejii se adun.
De strigate de ura padurile rasun.
Maroicici viteazul si mandru general
Statea-n rezerva numai, pe cand iata ca vine
Demarandu-l, ca sa plece pe loc la maresal,
Caci el cu stabu-n vale atacul greu sustine
Din cauza ca dusmanul acu si-a concentrat
Puterea sa intreaga s-acu naval-a dat.
Dar toata vitejia ce dansii arata,
Nici coasta precipisa, nici ploaia ferecata
Nu-mpiedica pe Topli la deal a se urca
Si indrazneti sa deie in fata lor, indata
Din culme-l persecuta Hartung si cu Rodici
Ii vin spre-ajutorare oe-a dealului potici.
Din corpul V se-ncrede lui Moring la moment
Un regiment (l-acesta s-adause o brigada)
S-ocupe fortareata. Dusmanul rupt, infrant
Se tot retrage-ncetul, caci alta nu putea
Curaj de-mpotrivire cu armele n-avea.
Viteazul Moring insusi paseste triumfator
Cu-un regiment de oaste si-n cateva clipite
Posede culmea-ntreaga si cand spre ajutor
Mai vin doua brigade, erau toate-mplinite.
Ardea Custoza-acuma. Un scurt dar greu atac
Asupra-le din lontru italienii fac.
Spre vale fug cu totii de tot dezordonati
Govone se retrage cu-ntreaga diviziune
In grab el demanda s-opreste pe-nfricati
Caci oastea-nspaimantata in ordin nu se pune
Multi dintre ei pe campuri cu moartea s-o talnit,
Multi afla servitutea sub lantul ruginit.
Tot asta diviziunea lui Cugia a-ndurat
Caci Kirchberg cu-o brigada in timp de doua ore
Il face sa abzica de locul dominat
Si Monte Croce vine sub mana-nvingatoare
Ca premiu-al biruintii aduc bravii voinici
Cinci tunuri ferecate sub cort al Moroicici.
Ast regiment razboinic de dar a se lupta
Castiga azi invingeri pe-a Velfilor otara
Si-n lupte glorioase naltand gloria sa
Arata ca-si cunoaste menirea militara
Bravura-i astazi luce intocmai cum lucea
Precand pe-aceste locuri Radetzki-l conducea.
Cu multa precautiune de Bok fiind condus
Si-nsufletit de fala si glorie batraneasca
Desi-n numar dusmanul cu mult este mai sus
El totusi sti sa-nfranga si sti sa biruiasca
Dusmanul prinde groaza de-ai Austriei voinici
Si cat de mare-i campul e plini de inimici.
Custoza e cazuta. Dusmanul infricat
In mare repejune cu oastea retireaza
Invins din orice parte iubit si sfaramat
Nimica nu mai poate, nimic nu mai spereaza
El lasa campul neted in mana la dusmani
Husarilor razboinici si bravilor ulani.
O diviziune numai sub Bixia mai sta
Dintre dusmani in scopul in de-a fi-n cale,
Dar s-a retras. Pe campul ce-n sange fumega
Si-a-ntins acuma noaptea de tot umbrele sale.
"Invingerea-i a noastra! Dusmanu-a retirat
Sus casa austriaca si-augustul imparat!"
Dar cine-ar putea spune atatea vitejii?
Si cine-ar sti sa-nsire din ceata vitejeasca
Pe toti cati se luptara? Pe-ntinsele campii
Cati luptatori cazura, ah, cum sa ii numeasca?
N-am vorbe d-a descrie tot ceea ce-a facut
Viteaza-ne armata sub bratul rezolut.
Dincoace vzi husarii si mandrul colonel
Megyitzki, care-i duse pe campul de onoare,
Si-n adevar, facut-au minuni, minuni cu el
(Caci Szivo capitanul alunga singurel
Cu-un escadron careul dusmanilor din fata)
Din dansii fiecare poti zice c-a facut
Mai mult curaj in lupta decat i s-a cerut.
Dincolo infanteria ce-n ordine mereu
Suia colina lunga si-n furia sa oarba
Radea de-a armei suer si glontului de tun
Ii sta, superb in cale, ca sangele sa-i soarba
Nu s-a luptat ea oare destul de curajos?
N-a fost vrednica dansa de nume glorios?
Ici, Fischer, colonelul conduce-n batalii
Voinicii din Ungaria, cu fetele voioase
Ei merg orbis la moarte, razboinicii copii
La Monte Molimenti in lipta sangeroasa
Ridica steagul tarii si nu cedau deloc
Nici crancenei navale, nici arsitei de foc.
Aici Tot Iosif scapa pe-un capitan iubit
De moartea; colo oastea e-n periclu mare,
Dusmanu-o ameninta cand, iata, s-a ivit
Sergentul Matray Sandor fugind spre ajutor
El mantuie ostirea cu bravii sai copii
Tot nimicind ajunge mai pan-la baterii.
Dincoace-s vanatorii, un corp victorios,
In orice timp cand tara pofteste-a lor viata
Asa si-aicea dansul maret si curajos
Zvarlind mereu cu gloante dusmanului in fata
Il face sa se retraga, l-acopar cu-omor
Spre-as face siesi fala si patriei onor!
"Acolo orice arma mari fapte-a dovedit;
Niciunul n-a fost care sa-si uite datoria,
In lupta tot soldatul ramas-a neclintit
Chemarii sale sante. Ma-ncanta vitejia
Soldatilor mei!" Lupta abia s-a terminat,
Cand Albrecht comandatul asa s-a exprimat.
Dar demni au fost de trupe s-ai oastei comandanti
Precum a fost in lupta constant, plin de bravura,
Viteazul arhiduce, asa au fost contanti
Si bravi toti ducii nostri: eroic se batura!
Unindu-si toti puterea cu sufet de viteaz
Aduc cununi de laur si glorii aduc azi!
La lupta-a luat parte azi fiece soldat
Maroicici si Hartung si Iohn vor fi pe lume
Eterni si demni de tara ce-n sanu-i au luptat
In cartea istoriei ei vor avea un nume
Caci au tesut stindardul dusmanului cu flor
Si-au ingropat speranta si fericirea lor.
Acesta fu razboiul de glorii-ncununat
Pe care la Custoza eroul il purtase
Eroul, care-ntocmai ca mosul sau odat'
Radica soarta-Austriei in zile fortunoase
El, care azi incinge cu lauri fruntea sa
Si-n veci cu neuitarea Austria-l va orna.
Spre nord, unde razboiul chiar in acelasi timp
Se-ncinse, fu privirea popoarelor tintita
Dar totusi nici o raza de glorii nici un camp
De-nvingeri nu ne-apare; acolo fu zdrobita
Ostirea noastra; numai Custoza ne-a suras,
Acolo istoria ca-nvingatori ne-a scris.
Si, ah, al nostru laur a fost zadarnicit
Politica vru altfel, dar totusi ea nu poate
Sa-ntunece lucrarea ce noi am izbandit
Atunci, cand scumpa-Austrie ostile isi scoate
La lupta-n sud, acolo razand voinicii mor
Dar nu mor degeaba : nimbul saruta fruntea lor.
Aceasta a fost ziua de la Custoza. Ea
Ne-aduse noua aminte de-a lui Radetztimpuri
Cand vulturul nost' falnic o cale isi facea
Prea Velfului otara, pe mandrele lui ampuri,
De timpul lui Radetzki ai nostri luptatori,
Erau patrunsi, intocmai c-ai lor conducatori.
Barbatii, cari sub umbra cipresilor duiosi
Dorm ca eroii si carii varsara scumpul sange
Pe campul de bataie luptad victoriosi,
N-or fi din partea noastra uitati; nu se va stinge
Din pieptu-ne acele frumoase amintiri
De-a bravilor de lupta, de-ai tarilor martiri.
Si cand de-altadata acest imper batran
Va fi-n amenintare d-un inimic -, cu totii,
Vom merge si ne-om bate cu-aceea-ne rcedinta
C-Austria poseda eroi potrivnici morti
Ca tara noastra naste razboinici comandanti
Si luptatori cu bratul ca fierul de constanti.
Custoza, asa frunza d-oliv nepieritor
Din falnica cununa de lauri austriece
Pre care Albrecht bunul, viteaz conducator
O face nemurinda, nevestezit-o face,
Custoza ne invata ast vers a glasui:
"Austria cea mare nicicand nu va pieri!"
Episod razboinic
Aceasta pagina a fost accesata de 2404 ori.
