In opressores II
de George Cosbuc
In frunte flacai!
Albastru ni-e steagul, romani -
Satui de nemernici stapini,
Sa prindeti topoarele-n mini,
Sa-nghete de spaima calaii.
Din culme de munti si din gurile vaii
Cu pletele-n vint
Puternici sa iasa, potop pe pamint,
In frunte flacaii!
Albastru e cerul pe care juram,
Si-albastra minia pe care-o chemam
Si-ajute-ne Domnul din cerul albastru,
C-albastru ni-e steagul, romani!
La mijloc barbatii!
Ni-e galben drapelul, romani!
S-azvirl veneticii pagani
Sa fie pe-aicea stapani,
Se-ndeasa spre tara spurcatii!
Se-ntorc in mormint, sa se vaiete tatii
Si pling in mormint -
Sari, namule-al meu, ca virtejul de vint
Sa sara barbatii.
Ca ceara de galbeni s-alerge nebuni
Strainii, si-n goana pe toti sa-i cununi
Cu galbena groaza, cu galbena moarte,
Ca galben nie- steagul romani
La lupta cu totii!
Drapelul ni-e rosu, romani!
Nici mila sa n-aveti de cini
Nici jale de oameni pagini,
Sa piara talharii si hotii.
Copiii cu noi, si ca dinsii nepotii,
De-acum pina-n veac,
Deprinda-se-n ura cea fara de leac.
La lupta cu totii!
Vazut-ati voi singe pe drumuri curgind?
Orase dusmane vazut-ati arzind?
E rosu si focul, si singele rosu.
Si rosu ni-e steagul, romani!
In opressores II
Aceasta pagina a fost accesata de 2161 ori.
