Iarna pe ulita

Iarna pe ulita

de George Cosbuc

A-nceput de ieri sa cada Cate-un fulg, acum a stat, Norii s-au mai razbunat Spre apus, dar stau gramada Peste sat. Nu e soare, dar e bine, Si pe rau e numai fum. Vantu-i linistit acum, Dar navalnic vuiet vine De pe drum. Sunt copii. Cu multe sanii, De pe coasta vin tipand Si se-mping si sar razand; Prin zapada fac matanii; Vrand-nevrand. Gura fac ca roata morii; Si de-a valma se pornesc, Cum prin gard se galcevesc Vrabii gurese, cand norii Ploi vestesc. Cei mai mari acum, din sfada, Stau pe-ncaierate pusi; Cei mai mici, de foame-adusi, Se scancesc si plang gramada Pe la usi. Colo-n colt acum rasare Un copil, al nu stiu cui, Largi de-un cot sunt pasii lui, Iar el mic, caci pe carare Parca nu-i. Haina-i maturand pamantul Si-o taraste-abia, abia: Cinci ca el incap in ea, Sa mai bata, soro, vantul Dac-o vrea! El e sol precum se vede, Ma-sa l-a trimis in sat, Vezi de-aceea-i incruntat, Si s-avanta, si se crede Ca-i barbat; Cade-n branci si se ridica Dand pe ceafa putintel Toata lana unui miel: O caciula mai voinica Decat el. Si tot vine, tot inoata, Dar deodata cu ochi vii, Sta pe loc sa mi te tii! Colo, zgomotoasa gloata, De copii!

El degraba-n jur chiteste Vrun ocol, caci e pierdut, Dar copiii l-au vazut! Toata ceata navaleste Pe-ntrecut. Uite-i, ma, caciula, frate, Mare cat o zi de post Aoleu, ce urs mi-a fost! Au sub dansa sapte sate Adapost! Unii-l iau grabit la vale, Altii-n gluma parte-i tin Uite-i, fara pic de vin S-au jurat sa-mbete-n cale Pe crestin! Vine-o baba-ncet pe strada In cojocul rupt al ei Si incins cu sfori de tei. Sta pe loc acum sa vada Si ea ce-i. S-otaraste rau batrana Pentru micul Barba-cot. Ati innebunit de tot Puiul mamii, da-mi tu mana Sa te scot! Cica vrei sa stingi cu paie Focul cand e-n clai cu fan, Si-apoi zici ca esti roman! Biata bab-a-ntrat in laie La stapan. Ca pe-o bufnit-o-nconjoara Si-o petrec cu chiu cu vai, Si se tin de dansa scai, Plina-i stramta ulicioara De alai. Nu e chip sa-i faci cu buna Sa-si pazeasca drumul lor! Rad si sar intr-un picior, Se-nvartesc si tipa-ntruna Mai cu zor. Baba si-a uitat invatul: Bate,-njura, da din maini: Dracilor, santeti pagani? Maica mea! Sa stai cu batul Ca la caini! Si cu batul se-nvarteste Ca sa-si faca-n jur ocol; Dar abia e locul gol, Si multimea navaleste Iarasi stol. Astfel tabara se duce Lalaind in chip avan: Baba-n mijloc, capitan, Scuipa-n san si face cruce De Satan. Ba se rascolesc si cainii De prin curti, si sar la ei. Pe la garduri ies femei, Se urnesc mirati batranii Din bordei. Ce-i pe drum atata gura? Nu-i nimic. Copii strengari. Ei, auzi! Vedea-i-as mari, Parca trece-adunatura De tatari!




Iarna pe ulita


Aceasta pagina a fost accesata de 1011 ori.
{literal} {/literal}