Sarindar

Sarindar

de George Cosbuc

Iar Matei in balta stete Pana-n zori, in stuf ascuns, Frigul noptii l-a patruns Si prin suflet spaima-i dete Ca pierirea l-a ajuns. Dumnezeule-al puterii, Vezi-ma-n ce stare sant! Fa, sa scap de-acest mormant, Departandu-mi ianicerii, Si ma leg cu juramant Ca scurgand aceasta balta, Chiar pe locul unde zac Manastire am sa fac, Mandra, vesela si nalta, Si cu aur am s-o-mbrac. Turcii insa-l cautara Si-alta zi, si nencetat, Iar Matei in stuf a stat Si-alta noapte, mai amara, Mort de foame si-nsetat. Dat-ai prin Hristos, Parinte, Cele noua fericiri! Scapa-ma de prigoniri Si-ti voi ridica, preasfinte, Tot pe-atatea manastiri! Ruga nu i-a fost primita Nici acum, si-a stat Matei Ocolit de agarei Inc-o noapte-asa cumplita, Si plangea, gandind la ei: Vai, Parinte-al indurarii, Departeaz-acest pahar, Si scapand dintr-un amar, Manastiri voi face tarii Cate slujbe-n sarindar. Si-apoi fu, ca tot plecara Nechematii venetici. Iar Matei a strans voinici Si-a gonit pe turci din tara Si-a-ngropat si multi aici. Iar pe locul unde-n balta El ascuns trei nopti a stat Sfant locas a ridicat Pe colin-acum inalta, Dupa cum s-a si jurat. Si-apucat-a sa cladeasca Alte noua, rand pe rand, Si i-a dat Dumnezeu gand Intr-o zi sa le sfinteasca, Toate-acelasi hram avand. Iar in urma ridicat-a Un altar dupa altar, Domnului cel sfant ca dar Cel din urma dandu-l gata, I-a pus nume Sarindar.



Sarindar


Aceasta pagina a fost accesata de 905 ori.