Spada si plugul

Spada si plugul

de George Cosbuc

Spun povestile batrane,
C-ar fi fost odinioara
Un boier de vita veche;
Si simtind, ca o sa moara,

El cheama-ntr-o zi la sine
P-amandoi copiii sai,
Mostenirea sa le-arate,
Si s-o-mparta intre ei.

"Sa-mi aduceti, zise dansul,
Spada si-un plug langa pat!"
Ei porunca-i implinira,
El i-a binecuvantat.

"Tu, fiul meu cel mai zdravan,
Spada ai s-o mostenesti,
Muntii, vecjea cetatuie
Cu-amintiri vechi, stramosesti.

Iar tie, mai slab din fire,
Plugul fie-ti mostenirea,
Si casutele din vale;
Fa-ti prin munca fericirea!"

Zise, si muri batranul;
Iar copiii s-au supus
Respectand in toata viata
Sfaturile, ce le-a spus

              *
          *     *

Ce s-o fi ales in urma
De razboinicul baiat,
De-ai sai munti si de-a lui spada,
De castelul sau bogat?

Dar de casele modeste,
Si de roditorul ses,
De baiatul cel cu plugul
Mai tarziu, ce s-a ales?

Nu mai faceti intrebare
Despre al basmului sfarsit!
Satele si tara-ntreaga
Vi-l arata lamurit.

Muntele-i uitat si jalnic,
Cetatuia daramata;
Spada, tare-nodinioara
In bucati e sfaramata;

Iara valea este plina
De suras si-mbelsugare,
Si plugar si plug in lume
Laudati de mic si mare.




Spada si plugul


Aceasta pagina a fost accesata de 618 ori.