Nunta Zamfirei
de George Cosbuc
E lung pamantul, ba e lat, Dar ca Sageata de bogat Nici astazi domn pe lume nu-i, Si-avea o fata, fata lui Icoana-ntr-un altar s-o pui La inchinat. Si dac-a fost petita des, E lucru tare cu-nteles, Dar dintr-al printilor sirag, Cati au trecut al casei prag, De buna seama cel mai drag A fost ales. El, cel mai drag! El a venit Dintr-un afund de Rasarit, Un print frumos si tinerel, Si fata s-a-ndragit de el. Ca doara tocmai Viorel I-a fost menit. Si s-a pornit apoi cuvant! Si patru margini de pamant Ce strimte-au fost in largul lor, Cand a pornit s-alerge-n zbor Acest cuvant mai calator Decat un vant! Ca ieri, cuvantul din vecini S-a dus ca astazi prin straini, Lasand pe toti, din cat afund O mie de craimi ascund, Toti craii multului rotund De veste plini. Si-atunci din tron s-a ridicat Un imparat dupa-mparat Si regii-n purpur s-au incins, Si doamnele grabit au prins Sa se gateasca dinadins, Ca niciodat. Iar cand a fost de s-a-mplinit Ajunul zilei de nuntit, Din munti si vai, de peste mari, Din larg cuprins de multe zari, Nuntasi din nouazeci de tari S-au rascolit. De cum a dat in fapt de zori Veneau cu fete si feciori Trasnind radvanele de crai, Pe netede poteci de plai: La tot radvanul patru cai, Ba patru sori. Din fundul lumii, mai din sus, Si din Zorit, si din Apus, Din cat loc poti gandind sa bati Venit-au roiuri de-mparati Cu stema-n frunte si-mbracati Cum astazi nu-s. Sosit era batranul Grui Cu Sanda si Rusanda lui, Si Tintes, cel cu trainic rost, Cu Lia lui sosit a fost, Si Bardes cel cu adapost Prin munti salhui. Si altii, Doamne! Drag alint De trupuri prinse-n margarint! Ce fete dragi! Dar ce comori Pe rochii lungi tesute-n flori! Iar hainele de pe feciori Sclipeau de-argint. Voinicii cai spumau in salt; Si-n creasta coifului inalt Prin vulturi vantul viu vuia, Vrun print mai tanar cand trecea C-un brat in sold si pe prasea Cu celalalt.
Iar mai spre-amiazi, din departari Vazutu-s-a crescand in zari Radvan cu mire, cu nanasi, Cu socri mari si cu nuntasi, Si nouazeci de feciorasi Veneau calari. Si ca la mandre nunti de crai Iesit-a-n cale-ales alai De sfetnici multi si mult popor Cu muzici multe-n fruntea lor; Si drumul tot era covor De flori de mai. Iar cand alaiul s-a oprit Si Paltin-crai a starostit A prins sa sune sunet viu De treasc si trambiti si de chiu Dar ce scriu eu? Oricum sa scriu E nemplinit! Si-atunci de peste larg pridvor, Din dalb iatac de foisor Iesi Zamfira-n mers istet, Frumoasa ca un gand razlet, Cu trupul nalt, cu parul cret, Cu pas usor. Un trandafir in vai parea; Mladiul trup i-l incingea Un brau de-argint, dar toata-n tot Frumoasa cat eu nici nu pot O mai frumoasa sa-mi socot Cu mintea mea. Si ea mergand spre Viorel, De mana cand a prins-o el, Rosind s-a zapacit de drag, Vatavul a dat semn din steag Si atunci pornira toti sireag Incetinel. Si-n vremea cat s-au cununat S-a-ntins poporul adunat Sa joace-n drum dupa tilinci: Feciori, la zece fete, cinci, Cu zdranganeii la opinci Ca-n port de sat. Trei pasi la stanga linisor Si alti trei pasi la dreapta lor; Se prind de maini si se desprind, S-aduna cerc si iar se-ntind, Si bat pamantul tropotind In tact usor. Iar la ospat! Un rau de vin! Mai un hotar tot a fost plin De mese, si tot oaspeti rari, Tot crai si tot craiese mari, Alaturea cu ghinarari De neam strain. A fost atata chiu si cant Cum nu s-a pomenit cuvant! Si soarele mirat sta-n loc, Ca l-a ajuns si-acest noroc, Sa vada el atata joc P-acest pamant! De-ai fi vazut cum au jucat Copilele de imparat, Frumoase toate si intrulpi, Cu ochi sireti ca cei de vulpi, Cu rochii scurte pana-n pulpi, Cu par buclat. Si principi falnici si-ndrazneti, De-al caror buzdugan istet Perit-au zmei din iaduri scosi! De-ai fi vazut jucand voiosi Si feti-voinici, si feti-frumosi, Si logofeti. Ba Penes-imparat, vazand Pe Barba-Cot, piticul, stand Pe-un gard de-alaturi privitor, L-a pus la joc! Si-ntre popor Sarea piticu-ntr-un picior De nu-si da rand! Sunt grei batranii de pornit, Dar de-i pornesti, sunt grei de-oprit! Si s-au pornit barbosii regi Cu sfetnicii-nvechiti in legi Si patruzeci de zile-ntregi Au tot nuntit. Si vesel Mugur-imparat Ca cel dintai s-a ridicat Si, cu paharul plin in maini, Precum e felul din batrani La orice chef intre romani, El a-nchinat. Si-a zis: Cat mac e prin livezi, Atatia ani la miri urez! Si-un print la anul! bland si mic, Sa creasca mare si voinic, Iar noi sa mai jucam un pic Si la botez!
Nunta Zamfirei
Aceasta pagina a fost accesata de 6355 ori.
