Costea
de George Cosbuc
Vine
Costea din razboi,
Si cu el vin altii doi.
Fata arsa, trupul supt,
Straiul colbuit si rupt.
Dar de multa voie buna
Suna codrii si rasuna.
Cel mai tanar chicotea:
- „Alelei, puicuta mea!
De m-as mai vedea acasa,
Mire eu si tu mireasa!"
Cel mai varstnic dintre ei:
- „Dr;igi bujori, copiii mei!
Stiu ca-mi ies mereu in drum,
Doar ma vad acam-acum!"
Doi cantau, cel mal vuia;
Costea, el tacea, tacea.
- „Alelei, tu
Costeo, frate,
Spune-ne ce gand te bate?"
- „Mai lartati, nu-mi aflu rost;
Vesel eu ca voi am fost.
Ma gandeam la maica, biata,
Eu in foc, sub cruce tata -
Si deodat' asa din drum
M-a prins jalea nu stiu cum!
Voie rea sa nu va faca:
Mi-a venit, dar o sa-mi treaca!"
Cei doi canta, codru suna,
Si tustrei merg impreuna.
Cand ajung la moara noua,
Calea lor se face-n doua.
Doi pe rau in jos s-au dus,
Costea, el, pe rau in sus.
Singur, si pustiu ce-i malul!
Si-ndemna cu vorbe calul:
- „Zboara, murgule, cu mine!
Zboara, ca sa zbor imi vine!
Tanar esti de patru ierni,
Camp ai larg sa mi te-asterni!
Nu te-opri, fartate drag,
Pana la maicuta-n prag!"
Si cu murgul el vorbea,
Murgul treaz intelegea.
Gandul fulgera ca zborul,
Dar mai fulger zboara dorul,
Zboara calul randunel -
Costea tot cu jalea-n el. ,
Cand a fost pe la rastoace,
Ochiul stang a prins sa-i joace.
in sat
Costea cand intra,
Cucuvaia-n turn canta.
Iar cand a batut la poarta,
Ma-sa-n casa ealda-moarta!
Cat a plans cu ochi rrierei
Asteptand copilul ei!
Si n-a fost nici mangaiata
De-a-l vedea macar o data! -
Si prin noapte-n capul gol,
Costea-n mijloc da ocol.
-Sa-si mai stinga-n vant afara
Capul foc si gandul para.
El sub tunetul de tun
S-a batut ca un nebun.
Parca de-si iutea el pasii,
Mai curand piereau vrajmasii.
Si-l mana un singur gand,
Sa sc-ntoarca mai curand.
Si la ce?
Pustiu si gheata!
Ma-sa-l mai tinea-n viata.
Cand era sub plumbi si fum,
Numai ea!
Si-acum, acum?
De-ar incepe iarasi toiul,
Ah, de-acum de-ar fi razboiul!
Costea
Aceasta pagina a fost accesata de 2775 ori.
