Sarirea noastra intr-ajutor - 10

Sarirea noastra intr-ajutor - 10

de George Cosbuc


De cum au intrat rusii in tara si pana ce-au trecut Dunarea - mai mult de o luna - noi le-am dat de toate chipurile. Drumurile de fier erau pe mainile lor, sa-si care bagajul; de ne-au cerut faina pentru oaste, faina le-am dat; de ne-au cerut fan pentru cai, le-am dat fan. Le-am ajutat sa-si care lemnele pentru podul de peste Dunare, am batut cu tunurile malul turcesc al raului, ca sa poata trece dincolo. Dra ce n-am facut pentru ei!
Iar cand a venit tarul In Ploiesti, marele duce i-a fauct un raport despre starea ostilor. Intr-acel raport, lung cat o zi de post, se vorbea de cate in soare si-n luna, dar de noi nici o vorba! Nu pomenea nici o slova macar despre ajutorul nostru, despre perirea in care ne-am azvarlit pentru ei. Ba, sa nu mint, pomenea intr-un singur loc de tara noastra, si zicea ca e o tara nemernica si ca drumurile noastre de fier sunt ticaloase.
Ne cunosteam noi oamenii. Zice o vorba din batrani: rusul iti intra si se inchina la icoane, dar cu ochii e pe sub lavita. De cate ori au purtat rusii razboaie cu turcii, ziceau ca le poarta pentru usurarea sortii crestinilor stapaniti de turci si e lucru de mirare, ca totdeauna se multumeau sa faca pace cu turcii pentru o bucatica de pamant rupta dntr-o tara crestina.
Nu s-au batut niciodata, si - de-o mai fi - nu se vor bate nici de acum cu turcii, de dragul crestinilor, cum nu alearga lupul la miel cu gandul sa-i arate drumul catre stana.
Si, de aceea, inainte de a intra in tara la noi, ca sa treaca in Turcia, noi am facut un legamant cu ei. Anume, sa iscaleasca oe hartie ca se vor purta cinstit in tara la noi, si ca la plecarea lor indarat nu vor lua nimic din ce-i al nostru. Spunea legamantul iscalit de rusi, ca ei ne chezasuiesc cu iscalitura deplinatatea pamantului nostru, adica nu vor cere de la turci, ca pana-acum o bucatica din tara noastra.
Rusii au pus mainile pe piept si au zis: "Fereasca Dumnezeu! Cum sa va luam noi o parte din tara ca doara noi pentru voi, romanii, ne batem. Dimpotriva, avem sa va dam cate de toate" - si au iscalit. Dupa razboi, si-au tagaduit vorbele si n-au vrut sa stie de iscalitura, de nimic. Si-a fost asa cum am banuit noi, si cum stiam ca a mai fost. In loc sa ne dea - si noi n-asteptam sa ne de, ci sa ne ia - rusii, intr-adevar, ne-au cerut Basarabia. Si cand le-am spus ca legamantul cu ei canta altfel, ca legea crestineasca spune sa nu napustesti pe cel slab, ca omeneste e sa nu scurtezi pe cel ce ti-a facut binele si ti-a sarit intr-ajutor, ca daca zic ca se lupta pentru crestini, de ce asupresc si cer de la crestini pamant, ca ei au destul - cand le-am spus acestea, rusii au sarit cu raul si ne-au amenintat ca vor trimite cazacii sa ne pustiasca tara si sa ne duca in robie.
Ei pornisera razboiul cu gandul sa ne ia Basarabia. Si nu ne-au spus; si au avut si obrazul sa ne ceara ajutorul nostru impotriva noastra. Cand a voit smeoaica din poveste sa arunce in cuptor pe fata imparatului, a rugat-o sa-i aprinda focul in cuptor si sa-l faca mare, ca sa se incalzeasca amandoua.  Fata a facut focul, nestiind pentru ce.
Asa s-au purtat rusii cu noi, ca smeoaica din poveste.
Cand au ajuns acum pe dunga de cutit, dupa infrangerile de la Plevna, au inceput sa ne faca ochi dulci. La asta se pricepe rusul, pana ce te baga in traista. Acum aveau nevoie de ajutor grabnic si de unde sa-l aiba?
Ei se temeau de noi, ca vazandu-i la nevoie nu le vom face inlesnirile de pana acum, dandu-le multe de toate, cate ne cereau; si ei plecati fiind de acasa cu mainile goale, in vremea stramtorarii ce se vor face?
Dar se temeau mai ales, ca biruintele turcilor ne vor speria si ca noi de frica turcilor ne vom departa de rusi, ori poate vom sari cu dusmanie asupra lor, si strmatorati de turci asa de rau, ei cum sa se apere?
Tot cel ce se-nalta umilinduse-va, zice scriptura, si celui ce i se pare ca sta neclintit, sa bage de seama ca poate sa cada. Acum n-au trimis porunci ostirile noastre sa le vie intr-ajutor; acum au alergat cu rugaminte. Insusi marele duce a scris cu dichis si asa cum se cuvine domnitorului nostru. Scrisoarea a fost asa:
"La Plevna, turcii si-au inglotit ostiri napraznice si ne potopesc. Te-as ruga sa te arati din rasputeri vrajmas al turcilor, si daca-ti sta in putinta, treci Dunarea, dupa cu tot voiai s-o treci, pe la Corabia. Am mare nevoie sa te arati vrajmas al lor, ca sa-mi inlesnesti cu asta drumurile mele."





Sarirea noastra intr-ajutor - 01
Sarirea noastra intr-ajutor - 02
Sarirea noastra intr-ajutor - 03
Sarirea noastra intr-ajutor - 04
Sarirea noastra intr-ajutor - 05
Sarirea noastra intr-ajutor - 06
Sarirea noastra intr-ajutor - 07
Sarirea noastra intr-ajutor - 08
Sarirea noastra intr-ajutor - 09
Sarirea noastra intr-ajutor - 10


Aceasta pagina a fost accesata de 488 ori.