Sarirea noastra intr-ajutor - 07
de George Cosbuc
Tarul dete porunci sa se adune alte osti in Rusia si s-alerge cat se poate de iute in tara turceasca; trimise in pripa porunci ostirilor care inaintau spre alte parti a se intoarca indarat si sa se apropie de Plevna; isi intari tabara cat putu de iute si scrise generalilor sai strasnica scrisoare, ca, ori sa-i ia cat de curand Plevna, ori ii baga pe toti in racori.
Atunci generalii rusi - cum am spus - stransi cu usa si stramtorati, se rugara de noi sa le pazim de turci laturile si sa strajuim Nicopolea. Indata ce ai nostri trecura Dunarea, rusii pornira din nou asupra Plevnei si erau acum multi si mergeau mai cu veghere.
Dar in vremea dintre intaia lupta si a doua - tocmai zece zile - nici Osman nu stete cu mainile in solduri. El si-a mai adunat ostire de prin orasele invecinate si si-a ridicat redute. Intre altele, si-a facut Grivita, cea mai puternica dintre toate si Bucova. Daca la intaia lupta, rusii au gasit pe turci adapostiti in niste santuri facute in graba fde vro zece mii de oameni in trei zile, la lupta a doua i-au gasit in cetatui strasnice, la care au lucrat 30 de mii de oameni in 10 zile.
Ba, intr-acetse 10 zile, Osman s-azvarli asupra orasului Lovcea, din jos de Plevna, pe care-l cucerisera rusii si stateau acolo, ca un ghimpe in spatele lui Osman. Turcii batura rau pe rusi, ii scoasera iute-iute din oras si-i fugarira in risipire. Pe langa altele mai dase si asta de capul rusilor.
Ostirile rusesti incepura a doua lupta la Plevna, intr-o luni, cu doua zile inainte de Proorocul Ilie. Dis de dimineata, tunurile lor incepura sa bata cu multa putere asupra Plevnei. Erau o suta douazeci de tunuri care improscau redutele turcesti, si gemea pamantul de vuiet. Turcii raspundeau vartos.
Era ceata, si rusii se apropiasera tare de tabiile lui Osman. Dupa ce-au cantat tunurile vreo opt ceasuri, regimentele de pedestrime au intrta in foc. Si acum, ca si la lupta dintai, ei pornira de doua parti tgot pe unde au pornit atunci: unii pe la Bucova, altii pe Radiselu si pe la Grivita.
Rusii s-au azvarlit vitejeste asupra turcilor. La satul Radiselu se incinse incaierarea cea mai turbata; turcii aparau satul ca niste adevarati viteji. Generalul Scobelef, cel ce trecu Dunarea inot cu cazacii, ajunsese intr-un rand pana-n Plevna, nevazut de turci, dar a fost impins indarat. O parte din rusi se tarar pe branci prin porumbistea din marginea satului, si cand fura aproape de liniile turcesti, se repezira cu totii deodata si apucandu-se de piept cu turcii i-au scos din sat.
Ascunsi prin grau s-apropiara acum de o reduta si, gansind-o slab aparata sarira in santuri. Dar ca din poveste, ies turcii cei ascunsi prin porumb si luand pe rusi intre doua focuri, i-au scos din santuri si s-au incaierat cu ei piept la piept prin porumbiste. Dupa lupta tot porumbul de acolo era una cu pamantul si cadavrele stateau gramada. Rusii navalira apoi iarasi spre reduta si o luara si o luara cu baionetele.
Repede acum se avanta rusii spre culmea dealului, dar tunurile turcesti le risipesc randurile. Jumatate din ostirea ruseasca s-asterne campului, dar rusii dau vartos inainte si ajung pe culme. De aici vedeau Plevna. Ei incepura sa cioteasca de bucurie. Atunci insa, de pe culmea invecinata se auzira tunuri si despre Plevna se vedea rasarind pe culme o negura de ostire turceasca. Rusii, de groaza, au ramas incremeniti, o clipa s-au gandit sa fuga indarat. Dar, din intamplare, le sosira niste batalioane intr-ajutor. Rusii se reped inainte. Turcii - lucru de mirare - nu se impotrives cuc putere, ci tragand cu pusca a lene, se retrag in buna randuire prin vaile si prin gradinile de deasupra Plevnei.
Rusii, in loc sa s-astampere, isi aduna la un loc sfaramaturile regimentelor si baga in foc intreaga ostirea de sprijin. Ei pornesc ca vitejia, coboara prin vii si prin porumb, si ajung in marignea Plevnei si dau sa intre in oras.
Acolo, pe marginea Tucernitei erau niste mori aparate de cinci companii de turcii. Rusii navalesc spre mori si se-ncaera cu pedestrimea lui Osman. Erau pe apropae vro doua sute de calareti turci; acestia neputand sa se lupte pe deal, sarira de pe cai si alergara cu carabinele in ajutorul pedestrimei luptandu-se pe jos. Dar, rusii ii izbesc cu rugie si-i silesc sa fuga in oras. Doua batalioane de rusi in vremea asta intrara in Plevna. Generalul rus a inceput sa sara de bucurie si, scuturandu-si chipiul in aer, striga: Asa rasplatim lui Osman, ca ne-a batut odata.
Dar una stia generalul si alta Osman. Batalioanele rusesti, care au intrat in Plevna, au fost coplesite de turci; nici un soldat rus n-a mai iesit din Plevna. Dar au iesit turcii cu multa multime si au izbit pe rusi cu atata putere incat i-au trecut si de la mori incolo i-au trecut peste doua trei dealuri si i-au gonit i chipul cel mai jalnic.
Generalul rus facuse gresala sa-si bage in foc pana si rezervele, si acum nu avea nici macar o companie care sa stapaneasca pe turci. Si pe cand generalul isi frangea mainilede suparare si plangea de necaza, cautand cu mintea la vrun mijloc sa-si mantuie ostirea, veni un ofiter calare aducandu-i vestea, ca de cealalta parte la Grivita, rusii au fost cumplit batuuti, si ca Osman si-a scos basibuzucii si i-a pus pe urma rusilor.
Atunci generalul cu ostire cu tot au inceput sa fuga orbeste.
Ei nu se retrageau, impuscand, ci azvarlira pustiel si fugeau, fugeau mancand pamantul, care pe unde apuca, dand ofiterul buzna peste soldat, si sodatul peste ofiter. Isi lasasera tunurile pe dealuri si fugeau. Si cadeau izbiti in spate de gloantele turcilor, si cadeau de oboseala fugii, si cadeau lesinati de groaza. Si vai de cei ce ramaneau pe campie. Osman poruncise bandelor de basibuzuci sa se ia dupa rusi, ca sa-i omoare si sa-i chinuiasca de vii pe raniti aflati pe camp!
Cei ce fugeau, auzeau in urma lor vaietele si gemetele rusinlor chinuiti de turci, dar cum sa-i ajute? Si ingroziti si mai ater de aceste vaiete, rusii fugeau si mai cu putere!
Si cand au ajuns departe, tocmai de unde pornisera dimineata, nu mai erau decat doua companii.
Aatatia murise pe dealuri, fugind de gloantele turcilor. Perisera peste 5000 de rusi si aproape de doua ori pe atatia ramasera raniti pe campii si prin vaile Plevnei. Spaima era asa de mare in ei incat isi pierdura capul. Un regiment, in fuga lui, s-a intrs indarat, si a dormit noaptea sub o reduta turceasca.
Sarirea noastra intr-ajutor - 01
Sarirea noastra intr-ajutor - 02
Sarirea noastra intr-ajutor - 03
Sarirea noastra intr-ajutor - 04
Sarirea noastra intr-ajutor - 05
Sarirea noastra intr-ajutor - 06
Sarirea noastra intr-ajutor - 07
Sarirea noastra intr-ajutor - 08
Sarirea noastra intr-ajutor - 09
Sarirea noastra intr-ajutor - 10
Aceasta pagina a fost accesata de 1964 ori.
