Strajerul

Strajerul

de George Cosbuc

Ce blizguie zapada pe campi! Intregul cer Azi poarta iar camasa cu tivituri de fier, E tot o panza alba prin tot intinsul zarii, Cu dungi de neguri, negre ca dorul razbunarii; Din osturi bate crivat, si plaiul alb al tarii Greu scapara de ger. In pas grabit, Amurgul aduna-n brat de vraja Mari umbre cari s-alaturi si tin cu noaptea straja Pamantului; azi umbre asa de multe sant! E tot un iad din ceruri jos pana pe pamant, Inghetul pe sub stresini da sloi, pe camp da vant Si flori pune pe glaja. E iarna, cum e dansa mai aspra-n firea ei, Iar negrul intunerec purtat de norii grei Sta mort, precum pe lesuri sta-n basme un balaur A carui limbi de gingini se bat mugind, ca taur In lant, si cruntul muget e viscolul din faur, E moartea, dragii mei. Oh, vai de cei ce noaptea stau straji, lasand sa cearna Pe ei vazduhul negru un larg troian de iarna Cu ger, pana ce semne de viata nu mai dau! Dar vai de oameni mizeri, cari rupti de foame stau Si zac pe fata casei in frig, cand bietii n-au Nici tol macar s-astearna! Si vezi nametii colo, la margine de sat? Ce slab e coperisul si cate de-ngropat Sub iarna, ca un suflet sub patimile vietii; Hartii in loc de geamuri si fara mal peretii, Bordei urnit cu totul sub varsta batranetii, Scarbos ca un pacat Pe prag acolo moartea sta zi de zi la panda, La usi acolo grija sta goala si flamanda, Prin astfel de bordeie curg lacrimile crunt! Sunt doi: un fiu si-o mama; ea slaba, el marunt Sunt doi acei ce sufer al iernilor infrunt Si-a mortii lor osanda. Ce trist e prin odaie! Cand domnii vin si ieu Tot, tot ce ai, sunt dansii cari pun pe om la greu, Cand dansii nu-ti dau chinuri, tu singur doara dai-ti In fundul casei doarme, din vremuri vechi, un lait Batran si rupt, pe vatra da licur un opait Din ultimul oleu. Si masa nu-i, caci masa au numai cand e soare; Pranzesc pe cornul vetrii, ci-n zi de sarbatoare Cand au si pot ca altii sa tie zile mari, Atunci iau usa tinzii si-o pun pe patru pari De fag, cari stau in fata odaii lor si cari Tin masa pe picioare. Trei scanduri, cari au capat pe vatra asezat Si merg pana pe lait, fac slujba unui pat Mai gol si mai nemernic ca tot ce-i prin odaie; Si ghem facut, pe dunga de scandura ce-l taie, Trist zgribura, sub coaste-i avand cateva paie, Copilul inghetat. De calzi genunchi aproape lipiti stau obrajorii; Ca paiele mai palid, mai rar avand fiorii, Pe-ncet el atipeste si-adoarme tremurand; Oh, ma-sa nu-i da paine si-l culca tot flamand! E mult de cand e dusa, ea nu vine curand Si vai, departe-s zorii! S-a dus de mult! Sarmana, din fapt de-amurg s-a dus, Alearga cat e satul spre vale si spre sus; Ea cere lucru, cere si roaga sa munceasca, Nu-i trebuie pomana si nu vrea sa cerseasca, Nu! Cand te-ai pus sa cauti vreo mila omeneasca Esti bun sub piatra pus! Si nimeni nu-i da lucru, flamanda ea ramane; Dar cum sa-ntoarne biata la fiu fara de paine? Grozav trebe ca-i simtul din piept de mama, cand Se taraie copilul de slab si de flamand, Si n-ai ce-i da! Nu cugeti c-atunci tu esti in rand Cu cel din urma caine? Ea trece pragul, trista ca om fara noroc, Aseaza doua sfarmuri de paine launloc, La pat apoi grabeste si cauta trist in fata Copilului; el doarme, dar rece-i tot ca gheata Si parca-n pieptu-i lanced de mult s-a stins viata E pal ca fiert la foc. Sub cap avand o mana, si rupt un ochi de gluga Pe glezne, mititelul, cu sopot el indruga Prin somn un sir de vorbe lipsite de-nteles; Din ochii pali ai mamei ca bobul picuri ies, Se scurg p-obrazul care se misca-ncet si des Sub vii suflari de ruga. Zdrobita de necazuri sta multa vreme-n plans; Asa-i de frig in casa s-opaitul s-a stans. Ea vrea s-atate macar trei zari, vrea foc sa vada Un foc din trei surcele culese de pe strada, Dar ele-s tari ca fierul si-s pline de zapada Si tari precum le-a strans! Si-n vreme ce sta beata de lunga ei suflare, Destept copilul geme si oblu-n sus tresare Cu tipat, avand ochii mai sarbezi ca de mort, Se zbate, ca pe tarmur un peste, parca-l port Furtuni, din poala hainei nebun destrama tort Si tipa tot mai tare. In urma se rastoarna pe pat, fara de vrere; Mai mult, mai mult rasuflu-i scareste din putere, Sta mort intreg; si ochii pe pod i-a tintuit Un doctor! Biata mama de tremur a-nnegrit; Sa plece? Dar desculta prin ger: E de pierit! Ori el, ori dansa piere!... Piciorul ei de sange pe drumul grunzuros Si viscolul izbeste cu suier viforos In fata-i fulgi; cu pieptul mai gol de jumatate, E crunt de frig obrazul si pulpile-s crapate, Ea tremura ca frunza, caci frigul o strabate Prin carne pana-n os. In turn ciocanul geme de zece ori in clopot; S-a stins de mult pe strada chiar cel mai palid sopot Al buzelor, caci nimeni nu sta pe-aceste vremi In vant si ger, cand trupul ti-l scuturi si ti-l gemi Tot pas de pas, cand insuti de tine tu te temi Ca fiarele de tropot. Nici flacari, nici potopul, nici mii de limbi infame Nu pot sa puna stavili pornirii unei mame Cand vrea sa moara-n locul copilului! Sunt legi, Sunt lanturi, sunt pumnale ca-n sangiuri sa o-nchegi, Dar dragostea-i din suflet nici cei mai lupavi regi Nu pot sa i-o destrame! Oh, nu-i! Atunci o mana de om cu suflet crunt Se-ncleasta nod puternic in parul ei carunt Si voci de mari sudalme strabat mai greu ca gerul In pieptul ei; ea tipa, iar el, lovindu-si fierul De pulpi, o imbranceste, caci aspru e strajerul Si greu al sau infrunt. Nici flacari, nici potopul, nici mii de limbi infame Nu pot sa puna stavili pornirii unei mame Cand apara cu viata pe fiu: Nici lumi intregi, Cu monstrii toti, nici arma cu sangele, nici regi, Cu lant din talpi la crestet, prin fier si aspre legi Nu pot sa i-o destrame. Nebun s-arunca dansa din tot al ei avant, Dar luneca si cade de-a pluta pe pamant. Au! cum nu cad pe tine, salbatico, paretii! Tu mergi sa furi; esti prinsa! In numele dreptatii Te cer sa vii, femeie, la casa judecatii! Ma vezi tu cine sunt! Sa fur! sopteste dansa zdrobita de rusine, Dar astfel umbla furii? Priveste-ma mai bine Si vezi ca nu-mi da gandul prin minte ca sa fur! Si-n laturi ea s-arunca gemand, dar bratul dur Al legii nu-i da liber, si el cu larg injur O taraie cu sine. De ghimpii ghetii crunte picioarele-n alerg Se sfasie, se taie mai tare si se sterg De nu ramane carnea pe os. Ei merg de-a valma, El blastama, ea plange Inceata cu sudalma! Zdrobeste-ma cu pumnii si-ncrunta-ma cu palma, Dar lasa-ma sa merg! Dar legea nu cunoaste pe nimeni; e porunca, Pe fur in timpul noptii in temniti il arunca, La chin. Sarmana mama se zvarcole-n plansori; La casa judecatii ograzile-s prinsori: Sunt largi ograzi; in ele sta mama pana-n zori, In gol, ca pe o lunca. Si-n ger, cat a fost noaptea, ea fuge prin ograda, Nebuna fuge, zbiara s-alearga prin zapada, Cu ochii rosi si umezi, cu pieptul aburit Si plin de bruma crunta, ca ielele din mit, Un gand numai o tine, un gand neispravit: Pe fiu sa si-l mai vada. Si cand in zorii zilei venira logofeti Ai legii, sa-i deschida, ca dorul ei drumet, Asa pasea de grabnic si iute biata roaba Ce slab e coperisul, ce subreda cocioaba, Sub pumni o poti ascunde de mica si de slaba, De-ascunsa sub nameti! Hartie nu-i pe geamuri, caci a suflat-o vantul; In casa urla crivat pustiu, cum urla cantul Sarmanei mame; trista se pleaca ea spre pat. E sloi copilul, pielea pe-obrazu-i a crapat, Tot trupul lui e vanat, si supt si de-nghetat E rece ca pamantul. Oh, cat e de salbatic al iernilor infrunt! Cum smulge mama plete din parul ei carunt Si blastama. Vai, Doamne, fereste-o de osanda! Pe prag acolo moartea sta zi de zi la panda, La usi acolo grija sta goala si flamanda, Prin astfel de bordeie curg lacrimile crunt!



Strajerul


Aceasta pagina a fost accesata de 1010 ori.