Sarpele-n inima

Sarpele-n inima

de George Cosbuc

M-ai strans ieri cu manie-n crang
De bratul stang -
De ce ma spui la toti ca plang?

 "Sa nu te vad cu vrun flacau,
Ca dai de rau!"
Dar ce, ma rog, sunt robul tau?

N-am plans si nu te lauda!
Am plans, ba da,
Dar nu pentru mustrarea ta!

M-au intalnit asa pe drum,
Mai stiu eu cum,
Iar tu esti manios si-acum!

si-a fost si sora-ta cu ei;
Veneau tustrei,
si-am stat putin, si ce mai vrei?

N-am voie nici atat, eu nu?
Dar ce crezi tu,
si ochii sa mi-i scot de-acu?

Ai rasarit ca din pamant -
Ei, Doamne sfant,
iti sunt nevasta, sora-ti sunt,

De nu ma lasi din ochi mereu?
Nu pot si eu
Sa ma intalnesc cu cine vreau?
 
"De unde viu? Ce cat in prund?
Ce flori ascund?"
Esti mama tu, ca sa-ti raspund?

 
si uitandu-te si-n jos si-n sus
Scrasnind mi-ai spus:
"Saraca fata!" si te-ai dus.
 
Saraca! Dar de ce sa fiu?
Pe suflet viu,
Cu nici o vina nu ma stiu.

 
Apoi de ce tot spui si spui
Ca, de tacui,
E semn ca vinovata fui?

Ce semn? Tacui asa mereu,
Ca-mi fu cu greu,
si ce-ti puteam raspunde eu?
 
De-as fi jurat pe-un rai de sfinti,
Tu, printre dinti,
Mi-ai fi raspuns la toate: minti!

Ca si ce nu-i si nu-i, tu vezi!
Te-nveninezi,
si toate cate-ti par le crezi!

si-am plans si ieri, gandeam ca mor
Ca-mi tot dai zor
Sa-mi afli vina-n fata lor.


De ce ma chinuiesti tu vrand?
De ce ti-e in gand
Mereu sa ma tot vezi plangand?

Vrasmas de veci de te-as avea,
Tu n-ai putea
S-acresti mai rau viata mea!

De-s rea, tu bate-ma sa zac,
De-ti e pe plac -
Dar nu-mi scorni si ce nu fac!

 
 




Sarpele-n inima


Aceasta pagina a fost accesata de 1206 ori.