Lui Spiru Haret
de George Cosbuc
Barfirea ca monstru-o vazui alergand.
Iar gura ei numai ecouri,
Cu negrul cararii noroi maritand
Virturea din cel ce-i virtute catand.
Dar faima cea putred-a celui flamand
De faima purtand-o prin nouri.
Nici team'ori manie, ci-uimire mi-a pus
In suflet durerea acestor
Nevrednice-ntoarceri cu josul in sus:
Caci nu-i apara sa nu fie ce nu-s
Nici bratul pe-Ahil si pe
Socrate dOvg
Nici varsta cea multa pe
Nestor.
Cu scut si sageata vrei lupta?
S-o
Iasi,
Copile, caci scut iti e timpul.
Sageti insa zeii si dreptii tai pasi.
Priveste tacand vuitorii trufasi:
Pe-un munte fu munte urcat de-uriasi
Si tot nu batura
Olimpul.
Lui Spiru Haret
Aceasta pagina a fost accesata de 2501 ori.
