Carol IX

Carol IX

de George Cosbuc

La Saint - Germain de mult s-a dat
Signal, ca s-a deschis de-acum mormintul,
In singe Noaptea si-a scaldat vestmintul,
Sa-l puie giulgi pe morti. Si, spintecat
De plumbi, gemea Parisul, cum in singe
Un las ranit se-ntinde si se stringe
Cu racnet zvircolind miselu-i trup,
Cind dintii lui cei plini de spuma rup
Din putreda lui rana.

Si-n vreme ce Parisul, plin
De fum, murea nepregatit sa moara,
Carol din Toullerii cinta-n vioara
Incet si plingator, un cald suspin
Ca ruga unei mame la mormintul
Copiilor.Simfonic suna cintul;
Iar ochii lui zimbesc de-un cald fior,
Dar tot mai mult isi pierd seninul lor
Strangand in ei furtuna.

Sarcastic coardele vibrand,
Sub mina cea cu joc'ndemanatic,
Gemeau acum scirbos, urlau salbatic,
Si-artistul lor urla si el, rizind
-"S-aduci pe Enric!" striga el si lasa
Vioara linga el pe-un colt de masa.
Pe Enric mai curind! Nu pot cinta!"
Plimbindu-se grabit, el astepta.
Si-n urma vine Enrc.

"-Ce-i asta sir? Aud de-un ceas
Trosniri de pusti si racnete nebune;
Eu simt miros de singe. Rege, spune!
Si eu stau prins de ce?" Atunci a tras
Perdelele si deschizand fereastra,
Carol a hohotit: -Ma-ntrebi ce-i asta?
Sint cani ce mor pe drum, sint hughenoti;
Eu vreau sa scap de ei, sa piara toti,
Pricepi ce-i asta, Enric?"

Cu pasii largi si tremurind
Ca o omului beat de o clipa bestiala,
Carol trece inviforat prin sala,
Si-n urma pept la pept cu Enric stind
L-a prins de brat: "Si tu, de care lege?
Esti hughenot si tu, asa-i?" - "Eu, rege?
Eu tin sa cred asa cum au crezut
Parintii mei: sint hughenot nascut
Si n-am sa mor catolic!"

- " Tu crezi ce vrei! Si-atunci el supt
De furie: "Ce-i cine azi sa moara".
Izbi cu pumnu-n masa spre vioara,
Si-n marmur carnea pumnului a rupt;
Cald singele-a tisnit din lovitura -
El, de dureri, urlind a dus la gura
Zdrobitul pumn si-apoi, innebunit,
S-a tras doi pasi navalnici si-a tintit
In Enric carabina.

Facind vioarascut, din cor
Alt scut facind - " Ei, da! Ai fi zdrobit-o
Cu pumnul; tot atit : De-am mintuit-o,
Zdrobeste-o dar acum cu piept cu tot!"
Carol a tresarit : -" Nu, nu pe tine!
Dar da-mi un om, un om, pe orisicine,
Vreau carne, singe, moarte; vreau s-omor!"
Si plumb a tras in primul trecator
Pe drum, de pe fereastra.

Minia-i singerase-n nari,
Aprinsii ochi si-au dezlegat furtuna,
Salbaticei porniri, si cum e luna
Cind ziua cateodata iese-n zari,
Asa era. o vipera flaminda;
Si cind s-a-ntors, cu arma fumeganda,
Batu-n pamint si, ca un scos din minti,
Cu ochii-nchisi, el a scrasnit din dinti:
"-Vai, du-te Enric, du-te!"





Carol IX


Aceasta pagina a fost accesata de 1224 ori.