Carol Robert

Carol Robert

de George Cosbuc


Stapanul tarii feudale
Radea de Basarab, pe cale
Venind cu sutele de-arcasi

Turnati in zale,
Ce-i pentru-acesti viteji ostasi
O tara larga de trei pasi ?
Sarmanul voda, cum il cheama,
O fi-n pamant acum de teama !
Ce minte-o sa-l invat ! Sa-l fac
Sa tie seama
Ca eu sunt eu, si nu ma-mpac
C-un biet ca el, cioban sarac !
Uitat-a ca-i nascut sa fie
Pastor de oi si sluga mie ?
De barba insa am sa-l scot
Din vizunie.
Ce caini il apara ? Socot
Sa-l spanzur eu cu caini cu tot !
Cur nd, f lacai ! E plin paharul !
Auzi ce-mi scrie-acum talharul
Dar cine crede el c-ar fi
Maghiarul ?
Si regele razand s-opri
Si-aceste vorbe le citi :
Marite crai ! Iti spui prin carte,
Ca vecinic dinspre-a noastra parte
Vrem binele ! Suntem cei fosti
Si mai departe
Si-acum tu uiti ca ne cunosti
Si-alergi in strangere de osti !

Eu sunt mai slab. Zic eu de mine.
V-am dat haraci, ca se cuvine,
Pe plac eu multe v-am facut
Sa fie bine.
Voi Severinul l-ati batut :
Vi-l las, macar eu n-as fi vrut !
Dar o rugare eu ti-as face :
Sa mi te-ntorci in buna pace,
Sa te feresti, maria ta,
De drumu-ncoace.
Ca mai pe-aproape de veti da
Nici unul viu nu veti scapa !
De hohote vuit-a malul ;
S-a dat cu spaima-n laturi calul
Lui Rober t. Tomo, fii stapan
Ca-ti pierzi Ardealul !
Nu-i prost romanul ca-i batran,
E prost ca-i minte de rom n !
Si-asa razand, in zi de vara,
Frumoasele lor osti intrara
Adanc prin muntii rom nesti,
Adanc spre tara.
O, nu ti-aduc vulturii vesti,
Roberte,-n drum ca sa te-opresti ?
Caci iata, colo la stramtoare,
S-aude-un corn de vanatoare



Si multe-apoi, chiuituri
Rasunatoare.
Se umple codru-ntreg de guri
Si ies romanii din paduri.
Jucandu-si coiful alb pe creste
Ei vin, si nu le prinzi de veste,
Navalnic cad si iuti rasar
Ca din poveste.
Ei intra-n desetul maghiar
Si unde-ajung, il lasa rar.
O, bieti maghiari, striviti in vale !
Ce mandri-ati mai venit pe cale,
At tea sute de arcasi
Turnati in zale !
Cum pier acum acesti ostasi
In tara larga de trei pasi !
Si, fala lor uit nd-o toata
Mureau zdrobiti, si ca sa poata
Sa-si scape capul, rupti si goi
Fugeau in gloata.
O, si la ziua cea de-apoi
Vor r de-aceste vai de voi !
Tu-n gand bolboroseai o ruga
Si nu gandeai decat la fuga,
Si-n spate, rege, tu ti-ai pus
Vestmant de sluga
Un gand nebun mi te-a adus
Si-acum te bate Cel-de-sus !

Venit-a Dumnezeu sa cer te
Mandria ta, Carol Roberte !
De nimeni n-ai voit s-asculti,
Cel Sfant te ierte !
Din pilda ta cunoastem multi
Ca stiu si regii-umbla desculti !


Carol Robert


Aceasta pagina a fost accesata de 1554 ori.