Lingusirea si minciuna

Lingusirea si minciuna

de George Cosbuc

Un rege, voind sa-si aleaga un sfetnic credincios, a nascocit o incercare in sensul acesta. A chemat intr-o zi la palat cetatenii cei mai de vaza si le zise:
- Iata, pe degetele mele am cinci inele cu diamante mari. Anume v-am chemat ca s-aud din gura voastra adevarul, si inelele acestea vor fi rasplata sinceritatii voastre. Spuneti-mi, deci, fara inconjur si fara lingusire, ce credeti voi despre puterea si marirea mea?

Ei, uimiti de marimea si frumusetea diamantelor si, voind sa le aiba, raspunsera regelui cu laude mari, ridicandu-l care mai de care deasupra tuturor eroilor istoriei; sfarsira prin elogii asa de exagerate, incat n-ar mai fi putut gasi alte cuvinte prin care sa laude nici macar puterea si marirea lui Dumnezeu.

Regele era multumit si, scotand cate un inel, il dete fiecaruia pe rand, dupa cum vorbise. Al cincelea tacea mereu.

- Dar tu, ii zise regele, ce crezi despre mine? si de ce taci?
- Eu cred, raspunse acesta, altfel decat prietenii mei. Eu cred ca toata puterea ce o ai, ti-e data numai spre binele poporului ce-l stapanesti, si o data vei fi nevoit sa dai socoteala de felul cum ai intrebuintat-o. si mai cred, rege, ca toata marirea ta de acum va pieri. Astea le cred eu!
- si eu tot asa cred, raspunse regele vesel. tie nu-ti dau inelul. tie iti dau increderea si prietenia mea. Stai de-a pururi langa mine, ca sfetnic, ca in tine am gasit prietenul sincer pe care de mult il cauta inima mea!

A doua zi, cei patru venira foarte grabiti la palat, ca sa spuna regelui ca negustorul de la care a cumparat inelele, l-a inselat, ca toate patru diamantele sunt false.

- Ei, ce? raspunse regele razand, voi credeti ca eu nu stiam? Voi mi-ati dat laude false, eu v-am dat diamante tot asa. V-am platit cu aceeasi moneda si acuma de ce va mai plangeti?





Lingusirea si minciuna


Aceasta pagina a fost accesata de 278 ori.
{literal} {/literal}