Gramatica si medicul

Gramatica si medicul

de George Cosbuc

Odata imi trimise un medic renumit Pe fiu-sau la scoala pe doua luni, cu dorul Sa fac din el gramatic si retor, caci feciorul Istet era la vorba si gand, un indracit, Da-n luna cu piciorul. In scoala eu, fireste, voind sa-l introduc In taina de gramatici, incep cu poezia; Iau versul Iliadei: Sa-mi canti, muza mania, Caci ea pe multi trimite la iad, apoi apuc Sa-i spun ce-i prozodia. Deseara, cand baiatul se duce la parinti, El spune ce-i prin scoala si prinde sa recite: Sa-mi canti, muza mania, caci ea pe multi trimite La iad; vestitul doctor a prins sa criste-n dinti Ca cei scosi din sarite. Atata i-a fost scoala baiatului; de-atunci El n-a venit la mine, caci tata-sau pesemne Tinea c-aceste versuri sunt oarecum nedemne De-un doctor; dar in fine dai versuri unor prunci Ca versul sa-i indemne. Trecura zile multe, si-odata ma-ntalnesc Cu doctorul pe strada; fatis venind spre mine, El rade, ma saluta, poftindu-mi bani si bine, Eu resalut, si dansul cu glasul prietenesc Mi-a zis soptind in fine: Multam de ostaneala! Tu vrei sa-nveti pe fiu In ce mod se trimite la iad? Sa platesc taxa La scoala? Dar acasa nu pot sa-i dau eu praxa? Pe multi trimit, amice, la iad! Desi nu stiu Nici boaba de sintaxa!



Gramatica si medicul


Aceasta pagina a fost accesata de 1051 ori.