Zvarcoliri pe sub pamant - 02

Zvarcoliri pe sub pamant - 02

de George Cosbuc


Marti, pana in ziua, tunurile noastre incepura sa bata reduta turceasca, izbind-o cu nadejde de partea de catre care aveau sa vie batalioanele. Tunurile, care nu puteau bate spre partea asta, se apucara de galceava cu tunurile turcesti, ca sa le tie pe loc si sa nu le dea ragaz de amestec in lupta pedestrimii.
In vremea asta, trei batalioane erau adunate tip-til prin santurile de apropiere si in paralela. In paralela erau ascunsi dorobantii din Neamt si din Suceava; ei aveau sa sraa mai intai, ca ochitori. Intr-un sant erau ascunsi dorobantii din Ramnic, care aveau s-azvarle cu baioentele, indata dupa ochitori, cand se va da semne cu trambita. Intr-alt sant erau flacaii de linie, mehedintenii, care aveau s-arunce in foc numai daca nu vor izbandi dorobantii.
Iar pe drumul santuit pana la tabara noastra stete ascuns regimentul al saptelea de linie, gata sa sara si el la primejdia din urma.
Pe la amiazi, tunurile noastre tacura. Atunci, strigand ura! dorobantii din paralela ies din sant si incep sa fuga spre reduta turcilor. Dorobantii din Suceava se razletesc pe campie, cu baionetele pe pusca, fara sa traga foc si se reped la santul redutei. Drumul era scurt si intr-o clipa ei sosesc la sant. In marginea santului o sama incepe sa traga cu pusca, o sama s-azvarle cu baioneta spre aparatorii santului si se incinge lupta de-aproape.
Maiorul dorobantilor din Suceava si Neamt, Nicolae Ion, stand c-un picior pe coama santului, se pleaca si izbeste cu sabia peste ofiterul turc din fata. Indata se ingramadesc pe langa maior dorobantii si incep sa arunce fasine. Caprarul George Ciuca, un voinic de moldovean din Plesestii Sucevei, in invalmasag, e azvarlit de ai nostri in sant. Din intamplare, el cazu in picioare, si se vede ca, zapacit de spaima locului unde se pomeni deodata, incepu sa care la pumni nizamilor, si pe care cum il izbea, il imbata de cap. Dupa ce s-azvarli sergentul Burduja Dumitru si stranse pe vreo doi turci cu baioenta, strigand mereu: "Dati de vale, boroieni",. El isi chema tovarasii din sat. La a treia impunsatura i se rupse baioneta si atunci intoarse patul pustii. Boroienii sai sarira, dar cu ei deodata toti cati mai erau vii din batalion.
Atunci vazura ai nostri un nou chip de lupta, pe coama santului unde steteau harapii si ocheau. Intr-o vreme, un dorobant puternic si intunecat la vorba si la chip, unul Gheorghe Ciobanu din Buhus, apucase pe un harap de picioare - cum i-o fi cazut harapul in mana - si se invartea cu el si izbea pe ceilalti harapi, parca s-ar fi aparat de cani cu batul.
In urma a cazut Ciobanu cu harap cu tot in sant.
Mai vesela a fost intamplarea altui harap, pe care il apucase caprarul Vasile al Ilincei de o mana, pe semne ca sa-si faca loc, si-l izbi indarat intre dorobanti. Era un buzat mititel si slab; se impiedecara de el vro cativa dorobanti si-l calcara in fuga lor, dar harapul in urma sari in picioare si dete sa fuga spre santul turcesc. El spre sant, ai nostri spre sant si se trudea harapul sa scape de unde era. Sergentul Simion Tafta incepu sa strige: "Dati in el, baieiti!" si spun cei ce traiesc dintre cati au vazut pe harap, ca se inveselira de fuga Harapului, caci fugea bietul ca un smintit alaturea cu dorobantii. Se vede ca nu-i era tocmai indemana intre dorobanti. Dar a avut noroc, caci a sarit in sant la ai lui.
Moldovenii au nume mai frumoase decat muntenii, caci si-au pastrat poreclele ca nume, si n-au nazuit sa se cheme cu totii la fel ca muntenii. Si era frumos sa asculti chemarile pe nume ale ofiterilor cand isi indemnau oamenii sa sara in foc.
Era unul Ion Miercuri din Ravasani care scapase ieri ca prin minune de un glont in vremea cand era strajer in sant cu unul Pavel Mart din Ruginoasa. Pe Mart l-a omorat glontul. Iar astazi, Ion Miercuri tot n-a scapat de moarte, caci a fost printre cei dintai care s-au azvarlit in sant. Si iesise vorba dupa aceea printre suceveni, cand se gandeau la mortii lor: Bietul Mart a murit luni, iar nenea Miercuri a murit marti.
Pe coama santului izbea cu patul pustii in harapi unul Vasile Ursu din Fantana-Mare, si izbind isi canta singur: "Hai izbeste Ursule, sari de graba Lupule, nu te lasa, Corbule!". Tovarasii de pe langa el se numeau intr-adevar asa.
Sergentul Petre Loghin era istet la vorba si, pana n-a fost strapuns de baioneta, isi tot indemna oamenii cu gluma. Cand a vazut pe George a lui Gaina din Bogdanesti azvarlindu-se spre sant, a strigat: "Haida, zboara Gaina, zboara!" si intorcandu-se spre dreapta: "Canta-le, Scripca, de petrecanie!".Bietul Scripca, om mai in varsta, din Ruginoasa, n-a apucat sa cante multe, caci a cazut lovit de glont in clipa aceea.
Si prin sant, in invalmaseala cea mare, s-auzeau vorbe de acestea. Multi dintre oameni se numea dupa mame ori dupa neveste, si cum isi strigau unii altora, se parea ca prin sant sunt numai femei: "Sari, Dochita; haine Mariuca; strapunge-l, Angelina!".
S-a potrivit ca Gheorghe al Dascalului din Saru s-azvarlise spre un ofiter turc, dar fiind izbit de-un glont de revolver a cazut. Era numai ranit si avu puterea s-apuce cu amandoua mainile de peste fluierile picioarelor pe ofiter si sa-l tie locului. Se azvarli atunci Grigore Popa din Vladesti spre ofiter, care tragea cu revolverul, dar nu se putea misca. Si striga sergentul Ion Chiriac, alergand si el : "Tine-l bine, dascale, fa-i prohodul, POpo!".





Zvarcoliri pe sub pamant - 01
Zvarcoliri pe sub pamant - 02
Zvarcoliri pe sub pamant - 03
Zvarcoliri pe sub pamant - 04
Zvarcoliri pe sub pamant - 05
Zvarcoliri pe sub pamant - 06
Zvarcoliri pe sub pamant - 07
Zvarcoliri pe sub pamant - 08


Aceasta pagina a fost accesata de 1791 ori.