Minciuna crestinilor

Minciuna crestinilor

de George Cosbuc

Proconsulul ii judeca In largul tribunal din piata . Avea doi popi crestini in fata . Un scriitor din ceata sa S-a ridicat ca sa citeasca Dovezi si vorbe ce s-au spus De cei ce cred intr-un Isus Si despre legea crestineasca . - „Ei sunt o seama de iudei Rautaciosi din cale-afara . Cu ceialalti iudei din tara Se galcevesc ca de-obicei . Ei au un zeu, dar fara nume : Ei rad cand noi juram pe zei : Iar a muri, asa zic ei, E cel mal mare bun din lume !” A ras proconsulul: - „De-l vor , Sa fie-al lor de-acuma bunul ! Dar stiu ca n-o sa vrea nici unul Caci e minciuna spusa lor : Hristos muri-n grozava sila , Dar nu de bunavoia lui : Ei de-ndaratnici spun ce nu-i Si de-ndaratnici nu mi-e mila !” Dar iata, pana cand in chin Se zvarcolesc cei doi pe roata , Alti doi se dezlipesc din gloata Si-n fata judecatii vin . - „Omoara-ne !” - „Va-nseala gandul . Ca ma siliti la crezamant ! Dar nu va cred, si gata sant Sa va omor pe toti de-a randul .” O-ntreaga ceata din popor Spre tribunal acum paseste . Mirat proconsulul priveste : Sunt ei nebuni, ori moartea lor E-ntr-adevar credinta vie ? - „Mintiti! si-arunca pumnii-n sus . A fost un mincinos Isus... Cati vreau sa moara deci, sa vie !” Dar cand vazu ca dansii vin Multime multa, sa-i omoare , De-abia se tine pe picioare De multa furie-Antonin . -„Pornesc pe capul meu nebunii Voi moartea de la mine-o vreti ? Ah, ticalosilor, n-aveti Destule rapi, destule funii ?” El da un semn. Si-un grabnic stol De calareti izbesc poporul -„ Ei stiu ca e pacat omorul , De-aceea mor... Sa-mi faceti gol In jurul meu ! O simt eu bine , Ca moartea-i singurul lor tel , Dar ei traiesc c-un gand misel ; Sa faca toti calau din mine !” Si-n laturi se azvarl acum Cu vuiet ingrozit paganii , -„ A, iata-i! Mi s-aduna cainii , Stau blanzi si nemiscati in drum Sa-i calce caii... mor gramada... Loviti-i dar si-i spanzurati... Si cainilor mancare-i dati Si-i jupuiti de vii pe strada ! Ei cred ce spun ! Dar vreau sa dau De ei societatii seama ! Tot rau-i stanjenit de teama , Si team-acesti nemernici n-au ! Cand n-are zei aceasta gloata , Ce crime poate face ea ! Si cand pedeapsa cea mai grea E pentru ei nimica toata !”



Minciuna crestinilor


Aceasta pagina a fost accesata de 3489 ori.