Profetie
de George Cosbuc
Caligenes sfarseste mosia de arat; O seamana. Pe urma roman adevarat Da goana-n urbea Romei sa-ntrebe toti augurii Ca da-vor zeii nobili rod bun semanaturii? In Roma, cel mai vrednic augur, Aristofil, E om carunt, serveste de cand era copil, Si poate sa-mblanzeasca si viforul cu ruga. La dansul vine dara Caligenes in fuga, Zicand: Aristofile, sa-mi spui tu de va fi An bun si toamna lunga, de pot nadajdui, Sa secer grane coapte si pline-n spic? Paseste La scandura-i augurul, ia bobi, ii randuieste Vrajind; apoi mai face cu batul sau figuri; Isi incrunteaza fruntea cu-atatea-ncretituri, Da roata prin odaie si numara intruna Pe unghii, roaga cerul cu stelele si luna; Mai face-un hocus-pocus si-odata sta pe loc; Se-ntoarce si graieste cu tonul de proroc: De cumva e samanta destul de roditoare Si bine semanata, la caz daca e soare Si cald, pe cata vreme sub brazde ea va sta, Pe loc ce ploi manoase si calde vor uda Campiile, iti iese samanta toata plina; Fii sigur ca de cumva nu vei avea neghina Si alte ierbi, graul va creste ca un rau La caz ca n-o sa bata furtuna peste grau, Rupandu-i paiul; insa de vei avea norocul In orice fel sa-ti aperi de cerbi si vite locul, Ca nu cumva sa-ti pasca din grau presupunand Ca piatra nu te-o bate, nici bruma, si scapand De paseri sa nu-ti fure din boabe semanate Oricum, orice... In fine, spun zeii ca tu poate Avea-vei grau, caci anul va fi dintre cei buni; Dar tine minte bine: necopt sa nu-l aduni! Atunci ti-or fi desigur granarele inguste De-or vrea din ceruri zeii sa scapi fara lacuste!
Profetie
Aceasta pagina a fost accesata de 2604 ori.
