Povestea caprarului

Povestea caprarului

de George Cosbuc

Cand ne-au respins de la movila, Cazuram multi pe-aceste lunci. Si-ntreg un regiment atunci, De ce-a vazut, a plans de mila. In siruri stranse si-mproscand Necontenit cu foc multimea, Se da-ndarat dorobantimea, Loc turcilor pe ses facand. Curgea si mult si iute focul, Iar intre-ai nostri si vrajmasi Erau cel mult optzeci de pasi Dar noi lasam cu palma locul. Si, iata-n urma tuturor. Un biet caprar, avand un frate Ucis, s-opri sa-l ieie-n spate, Si-apoi spre sir porni cu zor. Dar, lunecand pe iarba uda Fiind si slab, cazu-n curand, Iar noi strigam sa intre-n rand; El a ramas nevrand s-auda. La ochi cu pusca l-am vazut, Ingenuncheat acolo-n cale, Tragand spre-arapii ce din vale Veneau mereu. O, n-am crezut Ca omul in manie poate S-azvarl-asa de mult omor, Ca plumbii-n deznadejdea lor Curg rau! Dar azi le cred pe toate. Iar noi ne-ndepartam mereu, Si i-am strigat de-a multa oara Ca e nebun, ca sta sa moara, Si ca-i pacat de Dumnezeu. Nevrand sa-l lase pe campie, Si sa-l aduca neputand, El sta cu mortul, dus de-un gand: Strajer razbunator sa-i fie! Dar turcii vin, tot vin, un roi, Si tot mai larg li-e-n urma pasul Acum nici nu ne-aude glasul, Acum el e pierdut de noi. Treizeci de pasi mai au nizamii, Au cincisprezece, zece-acum Si-astepti pe-ai tai, plangand pe drum, Tu, suflet pustiit al mamii! Dar iata-l, cade! L-a lovit Pesemne-un plumb din multa ploaie; Pe spate-acum murind se-ndoaie, Dar l-am vazut cum s-a-nvartit Spre frate-sau, cazand deodata Cu fata-n jos, parand c-ar vra Sa-l apere pe mort asa Si-atunci coloana-naintata A turcilor, sosind povoi, I-a si cuprins, urmandu-si goana, Si i-a-necat apoi coloana Si nu i-am mai vazut apoi. Infiorat si-acum imi bate Cu jale inima, cand scriu: Strivit de turci, sa mori de viu, Veghind la capul unui frate! Cand ne-am retras pe-acele lunci, Respinsi de turci de la movila, Un regiment intreg, de mila, A plans de ce-a vazut atunci!



Povestea caprarului


Aceasta pagina a fost accesata de 970 ori.