Volos, preot dac

Volos, preot dac

de George Cosbuc

Batrin, de mult cu ochiul stins,
Cu parul lung, de vremuri nins
Cu barba alba pin' la briu,
E ratacit intr-un pustiu
Si varsa lacrimile riu.
Dar mut e al tau plins.

Oh, cit a fost un cimp de lat
Tot de cadavre a calcat,
Si gem in vinturi norii suri
Si urla lupii prin paduri
Si-asteapta prazi la cotituri
Si-n jur nu-i nici un sat!

Lui MItras, preot credincios
A fost batrinul - ce folos!
Aproape stinsi sint dacii sai,
Ba sint darmati superbii zei
Si geme vintul preste ei,
Si urla fioros!

Inaintand preste cimpii
Far' de speranta mai privi
La timpul nu demult trecut.
Cetati atitea s-au facut
S-o tara mare au avut,
Ce Roma umili!

El, Volos, doar-a-ncoronat
Pe Decebal cel luminat,
Pe Decebal, stapin lumesc!
Tot el, din neam dumnezeiesc,
Cu-nvataturi un foc ceresc
In inimi a varsat!

A fost un om plin de virtuti
S-asa toti dacii, dar temuti
Au fost de-ntreg acest pamint!
In zei avut-au crezamint,
Caci zeii-ti dau un rai in vint
Desi-s de mini facuti.

Oh!... Iara-l tulbura-acel vis!
Inaltul cer parca-i deschis
Pentr-un moment si radios
S-arata-n zimbete Hristos...
Zeu din femeie? Mincinos?
De alti zei un proscris!

Nu-i mare, tare, nici nu-i sfint.
Cind viermi uriti de pe pamint
I-au pus pe cap cununi de spini!
Ah! Unui las sa te-nchin? -
Misei sint toti acei crestini
In ris purtati de vint!

Hristos! Dar mori in el crezind,
Caci el iti cere sa fii blind
Pe-acest pamint inviforat! -
Credeau pagin si intrupat,
El, Volos, spera-a fi barbat
In Roma fulgerind!...

Asa e... n-a fost decit vis! -
Ori de-a fost drept acel tirmis
Al lui Hristos, facea minuni,
OPrea cu vorba lui furtuni,
Facea cuminti din cei nebuni
Si ... toate cu suris!...

Ca nu l-au prins sageti si fier,
In adevar, e un mister.
Dar sarlatan a fost si hot!
De ce pe rug fu ars ca toti?
Cind faci minuni, sa nu te poti
Cu trup urca la cer?

De-ai crede lui, esti molesit!
Dar Roma ai de umilit,
Ai sa omori tot ce-i dusman
Si ai sa bei doar ... peste-un an
Din teasta mindrului Traian
Sa bei rizind cumplit!

Dar... nume dacic e mai fum,
Cetatile-s cenusa, scrum,
De singe codrii sint stropiti!
Cari daci traiesc, sint umiliti,
De frica mortii-s fugariti
Si casa li-e in drum!...

Mai doborit de cugetari,
Ca un strigoi pribeag in sari
S-avinta ca purtat de-un val
Doar va-ntilni pe Decebal -
Amurgu-n vai e tot mai pal,
Iar Volos piere-n zari.




Volos, preot dac


Aceasta pagina a fost accesata de 945 ori.