Cartea misterioasa

Cartea misterioasa

de George Cosbuc


La cireada se opreste-un tanar. E strain.
El are ochii negri si par are blondin,
Dar fata lui e pala si mari dureri ascunde.
"vin bun aveti?" intreaba sezand. " Cum sa nu?" raspunde
Hangiul mic si vesel " vin vechi, p-aicea rar
Si-n clipa el aduce o sticla si-un paharel.
"Hai, prietene!" vorbeste strainul. Si-apoi scoate
Un pumn intreg de galbini " nu-s toti egali in toate?
" Eu nu pot, jur pe stele, sa beau si sa ciocnesc,
Cand n-am la de-ndemana vr-o carte, sa citesc;
"Asa mi-e obiceiul, te rog deci ad-o carte!"
Hangiul rade vesel, da bratele ntr-o parte
Si zice " bune datini d-a mosului avem?"
"Dar vezi, - in casa toata nici slova de carti??,
Si n-am, e lucru-n capat. Aduca tot am una
Ci-i cartea mea indracita, deci rogu-te cu buna
Sa n-o ceri, caci d-apururi orice cetesc au dor
In carte sa ceteasca, cetesc si-n urma mor!"
La randul sau acuma strainu-ncet zambeste.
"Ei, cartea lui chiar dracul! Da D-zeu se potriveste
Cu Lambert! Iata-aice, tot auru-i al tau,
Dar-ada numai cartea si - ce-a vrea D-zeu!"
Hangiul o aduce, ca-i munca rasplatita.

                                *
                            *     *

Lamberto band ceteste din cartea cea-ndracita
Vr-o douazeci de sire, apoi o-nchide bland
Si-si razima de coate trist capul, suspinand.
"Cordelio!" vorbeste strainul cu suspine,
"De patru ani acuma te caut eu pe tine
Si pasul tau s-ascunde mereu din calea mea
Esti doara sinucisa? Dar asta n-as putea
S-o cred, caci tu d-apururi ai fost cu minte-ntreaga
Si vesela. Dar spune, vai spune, soro draga
Traiesti? Si-n care parte de lume sa te cat?
E mama disperata si tata disperat
De pierderea tam scumpa Cordelio, si-n lume
Eu bat atatea drumuri si-ntreb, macar de nume
Sa-ti aflu ceva veste, dar totul e-n zadar!
Sunt patru ani acuma, da patru, de cand clar
Te caut zorind. D-acasa, te-ai dus tu fara sitrea
Parintilor? Rapita? Se poate, ca iubirea
Te-a dus la nebunie? Puteai tu sa iubesti
Si far' de-a face asta! Dar spune, unde esti
Iubita surioara! Dar unde esti tu, spune!
Intoarna iar-acasa si fa-ne zile bune!"

                                *
                             *     *

Hei, hei, tigane, trage pe cetera curand!"
Racneste- un glas in tinda, iar usa ciardei sare
Din locul ei si-n clipa o banda-ntreaga- apare
De oameni beti. Salbatici, ei stirga si lovesc
Pamantul; in betie d-abai se stapanesc
Si-s palizi ca faclia, cu haine vechi si rupte,
Cu fetele slabite de patima si supte.
Ei vin, urmati de ceteri, iar intre dansii port,
P-o fata, cu obrazul mai palid ca de mort,
Cu ochi intrati sub frunte: ei cauta si-o cuprind,
De rochia, de haina, de maneca o-ntind,
Iar dansa rade vesel, aprinsa, blastamata.
A fost, asa se vede, frumoasa - aceasta fata,
Dar astazi e topita de patimi si vapai,
Azi pare -
un tip demonic, pornit pe rele cai.
Lambert, cand o zareste, tresare si nu crede
Privirilor; suspina, caci el in fata vede
Pe sora-sa, Cordelia! Si el a tremurat,
De groaza si rusine tot pieptul i-a crapat,
Iar inima-n durere si-a rupt coardele toate...

                                *
                             *     *
" E mort!!!" zise hangiul. " Stiam, ca nu se poate
Nici cum sa mai traiasca, caci dansul a citit
In cartea cea cu farmec! Sarmanul a murit
Si cat era de tanar si de frumos!" vorbeste
Si lung, dar lung in fata comitelui priveste.
Apoi ia cartea, zice : " De multe dati socot,
S-asvarl in foc minunea de carte, dar nu pot,
Caci cel ce mi-o daduse mi-a spus curat s-anume,
Ca-n asta carte zace norocul meu din lume!"
Apoi suspina - odata si-si face cruce bland,
Cu mult fior si spaima la carte cautand.

(5/17 ianuarie 1892)




Cartea misterioasa


Aceasta pagina a fost accesata de 1128 ori.