O noapte pe Caraiman
de George Cosbuc
Scoboara degraba ciobanul La tarla cu oile lui. E seara pe culme, si nu-i: Se-ntuneca-ncet Caraimanul Cum nu-l mai vazui. Stau neguri pe Jepi, pe Furnica, Si neguri pe Varful-cu-Dor: Se lasa din umedul nor Tacerea si noaptea si frica Pe culmile lor. S-a stins dupa muceda stanca Si ultimul rosu de-apus. Deodata, cu soarele dus, O noapte cumplita si-adanca Se varsa de sus. Iar alta se urca din vale Cu spaima eternei taceri Ah, cum a fost ziua de ieri? Grozave sunt, Noapte,-ale tale Tacute puteri! N-aude urechea, nu vede Nici ochiul nimic. Si de viu Tu pari ingropat in sicriu Si sufletu-n tine se crede Un pom in pustiu! Asa inaintea crearii A fost tohu-bohu, socot: Plutea peste-adanc Sevaot, Si, nestiutor al miscarii, Sta haosul tot. Aici, in salbatica noapte Cunosti ce e vecinic si sfant. Ce soli ai vietilor sant O raza si cateva soapte Pierdute de vant!
O noapte pe Caraiman
Aceasta pagina a fost accesata de 2276 ori.
