Jertfele impacarii

Jertfele impacarii

de George Cosbuc

I In negura padurii castelul ingradit Cu santuri uriase sta trist, mucigait, Si numai cateodata in jurul sau revine Miscarea vietii calde, cand paveze quirine Rasar de dupa ziduri - de doua ori pe an. Atunci legionarii colosului roman Ies grabnici ca furtuna si tari ca razbunarea, Dar nu le simti nici pasul, nici nu le-auzi strigarea, Se-mprastie deodata si iar s-aduna des Si pier in crang. Se joaca ? Dar iata-i! Dansii ies Mai multi! Erau o suta si-acum ei sunt o mie, Mai iuti si mai navalnici, mai plini de vijelie. S-amesteca, s-arunca popor peste popor ! Ies fulgere din suliti, dar sulitele mor Zdrobite de pieptarul puternicelor zale ; Ajung acum la piepturi, cu pumnii-si fac ei cale Prin siruri teutone : nici tipete de guri, Nici tropot nu s-aude ! Vezi numai izbituri De pumn, miscare muta de brat si de secure. Si-n muta zvarcolire, ei intra in padure Asa-nclestati : si codrii iau flacara acum. Si ei se lupta-n flacari, s-azvarl, se-neaca-n fum, Iar brazii cad pe dansii aprinsi, se prabuseste In capul lor tot codrul, dar nimeni nu gandeste La fuga - doua neamuri aprinse de un gand : Din doi protivnici unul sa piara mai curand. II De mult, de cand e Tibull prefect peste cohorti E liniste. Stau moarte zavoarele pe porti Si nu mai sar ostenii desculti din asternuturi Sa piarda-n miezul noptii puternicele scuturi. Pareau si teutonii de lupte-acum satui, Caci Aripert trimese de mult solia lui La Tibull pentru pace. Si toate-au fost de bine ; De-atunci traiesc frateste ostirile vecine. III -„Cand stai in pragul casei, e soarele in prag ! Cand treci visand prin noaptea padurilor de fag, Reversi lumina-n noaptea dumbravilor ca luna ; Oh, cat esti de frumoasa, tu nu pricepi, Hiltruna ! Cand treci in zori pe colnic in albul tau vesmant, Cu ochii mari si-albastri, cu parul dat in vant, Tu-n iernile vietei es ti zi de primavara ! Salbatico ! Ma doare, cand stiu ca esti barbara lubesti padurea numai; cu ochii tai frumosi Tu vreai sa-mbeti, copila, barbatii-ntunecosi Cu plete lungi pe umeri, cu barbi ce te-nspaimanta Puternici ca mania pe care ei o canta Cu glasuri ragusite, cand pleaca la razboi! De ce zambesti ? Arunca cununile de foi Si pune diadema pe fruntea ta senina ! Ce-ti. pasa dac-ai nostri la alte legi se-nchina ! O, de-ai vedea tu Roma cu turnurile ei, Cu lume si lumina, cu roiuri de femei Frumoase ; si-ntre ele ca draga mea nici una, Ca fata cea frumoasa din codru, ca Hiltruna !” Ca un copil ce-asculta povesti cu sori apusi, Asa-l asculta fata cu ochii mari si dusi. Ea tremura si-n ochii lui Tibull lung prive§te ; Ar vrea sa zic-o vorba, n-o zice si roseste, Ea simte ca-i straina si neamul ei barbar ! Ah, ce frumoase vorbe din rostul lui rasar ; El e roman, e nobil, deprins la vitejie ! Nici un barbat din neamul lui Aripert nu stie Sa-i spuna ei cuvinte asa de dragi ca el. In urma ea zambeste : - „Ah, nu, ca e misel Un suflet cand isi uita pe-ai sai! Si ma-nfioara De fulger sa m-apropiu, caci fulgerul omoara ! O, lasa-ma !” si fuge prin desetul de fagi, Dar parca-i vin alaturi cuvintele lui dragi. IV In zori de zi strajerul vesteste pe-un strain. E Aripert, e domnul padurilor. - „Eu vin Sa te poftesc, romane, la zilele serbarii !” Noi maine-aprindem focul sub jertfele-mpacarii !” Si-a stat pe ganduri Tibull si n-a fost invoit !” - „Te rog pentru Hiltruna. Ea singur-a dorit !” Hiltruna cea frumoasa din codri ! Visatoarea ! - Asteapta-ma Ariperte! Gateste-ti sarbatoarea !” V „Nimic nu-i mai puternic in om ca slabiciunea ! Si slab ce esti tu, Tibull, s-asculti de rugaciunea Femeilor ! Barbarii au rele ganduri, cred !” Dar nu-1 asculta Tibull ; si-a doua zi purced Din zori centurionii spre sihlele barbare, Ei si-au ascuns cutite sub albele pieptare De za - puternici marturi ai apararii lor, De-ar vrea sa-i navaleasca salbaticul popor - Si-n codri ei lasat-au, de-ar fi vro miselie, Cu opt centurii Quintus pe-aproape sa se tie. VI Acolo fete blonde cu ochii de azur Cantau sinistre canturi de lupta, si-mprejur Flacai inalti, salbatici, jucau cu vuiet mare Razboinicele jocuri a gintilor barbare. Pe lavite-asternute cu albe piei de ied Barbati stau in siruri, iar cupele cu mied Oprite lung la gura trec vesele si-ntruna, Din om in om. Iar astazi paharnic e Hiltruna, Copila cea frumoasa, ca-i vechiul obicei Al neamului, paharul la zile mari sa-l bei Turnat de cea mai draga fecioara ce e-n casa. Tibull in fruntea mesei, si-ai sai pe langa masa, Cu Aripert, alearga cu ochii insotind Miscarile de fulger a celor ce se prind Mereu mai multi la hora - salbatic este jocul Si tot mai mult Hiltruna cu mied hraneste focul. VII -„E cald aici, romane ; afara-i cer senin” - Afara miedul curge mai vesel si mai plin In cupele facute din coarne-ncapatoare De bou ; aici sub codru, pe pajistea cu soare, Se prind la joc neveste : de ochii lor frumosi De doua ori se-mbata barbatii-ntunecosi Ai codrilor. E vuiet, e chiot si strigare. Si hora lor se-ntinde salbatica si mare. VIII Deodata cantul tace. Ca scoase din pamant Rasar pumnale-n mana barbarilor. Un vant Cand trece prin frunzisul tomnatic al padurii Asemeni e suflarii salbatice a gurii Acestui mult amestec de oameni, cari grabiti Se apara si-ataca, de jocuri obositi Si beti de vin - multime de vulturi la o prada Putina - se-nclesteaza si zece cad gramada Pe-un singur om al Romei, se sfasie muscand Cu dintii, se sugruma, si-n sangele curgand Siroaie mari inoata zburati dintr-o izbire Si ochi si dinti si creieri. - La-ntaia lor pornire Spre Tibull vin o suta. Hiltruna vine drep Spre ei si il cuprinde puternic peste piept Cu bratele-amandoua. - „lubite, nu te teme, Te apara Hiltruna !” Si strans de fata gerne Puternicul, s-azvarle, caci e tinut pe loc Si mainile-i sunt prinse de fata. - „Ai noroc Sa mori la mine-n brate ! Vezi, fruntea-mi e senina, Ce-ti pasa dac-ai nostri la alte legi se-nchina ?” El vrea sa se desprinda si urla, e turbat. - „Ah, pana cand toporul nu-1 vad adanc intrat In pieptul tau de fiara, eu nu te las, romane ! Lovit se simte Tibull de multe buzdugane Si sangele-i tasneste din calde taieturi: Atunci cu nebunia supremei izbituri Se scutura, de fata abia se mantuieste ; El prinde pe Hiltruna de mijloc si-o izbeste De-un brad - ea cade moarta cu blondul cap zdrobit, Si cade-apoi si dansul de rane-acoperit, Nedand macar cu pumnul un semn de aparare, Dar a putut sa geama din ultima suflare Un semn stiut de bucium. IX Si semnul a intrat Prin codri ca un tipat, si codrii s-au miscat. Atunci cu pas de vifor din negura padurii Navalnic iese Quintus cu cele opt centurii X A fost o lupta scurta ; tot pumnul un omor. Dar gloatele barbare cu Aripert al lor Primeau puteri intruna din gloate sositoare. Atat de slaba-n numar, puterea ostitoare A Romei in clipita dintai a atacat, Si ea mergea-nainte ; izbit-apoi a stat, Pe loc strangandu-si sirul. In urma sovaieste, Se apara, se-ndeasa, dar fierul o rareste, Si-n zid, format din piepturi, puterea-si face porti, Incet-incet, romanii, ducand pe-ai lor ce-i morti La mijloc, intra-n codri si iau acum cararea Spre santuri. Si din urma, din fata razbunarea Barbarilor izbeste pe cei putini, mai des, Mai tare. Si din codrii barbarilor cand ies, Se vad o mana mica romanii, plini de rane, Se taraie pe sesul castelelor romane Goniti mereu. O suta, optzeci au mai ramas Si mai raman dintr-insii la fiecare pas Pe campi osteni de-ai Romei. Campia geme crunta, Ei se retrag intruna, si viforul infrunta, Si morti de jumatate, ciuntiti ingrozitor, Ajung in faptul serii in santurile lor.




Jertfele impacarii


Aceasta pagina a fost accesata de 1380 ori.