Pe sinul alb al fetei, cind iese-n ziua-n prag
de George Cosbuc
Pe sinul alb al fetei, cind iese-n ziua-n prag,
O salba de margeanuri se leagana cu drag.
Cind unor pietre moarte le dai atita drept,
Atunci, eu viu si tinar, eu ce-as vrea s-astept?
Tu pui pe sin margeanul, te-mbeti de dragul lui-
Dar cit ai fi de beata pe mine sa ma pui!
Pe sinul alb al fetei, cind iese-n ziua-n prag
Aceasta pagina a fost accesata de 2485 ori.
