Parabola samanatorului

Parabola samanatorului

de George Cosbuc

Evang. Marcu, cap. 4, si Matei, 13.

Vorbind apoi, a zis Mantuitorul:
-"Cazu din boabe-o parte pe carari,
Si paseri au venit de sus cu zborul,
Si-obraznice-au mancat si-au dus in zari
Atata grau! Si-amin, zic voua,
Ca-n minte am slujbasii-acestei tari,
Din boabe-o parte-n loc fara de rou
Crescand pieri, dar el de vina nu-i,
Caci Tatal vrea, si-a lui e ca nu ploua.
Cazu-ntre spini o parte si-o vazu
Pierind de spini si umbra si cucuta,
Si-amin va zic, c-aceasta-i vina lui.
Si-a fost si-o parte-n bun pamant cazuta,
Si patruzeci o boaba fost-a dand,
Si-o seama sasezeci, si multe- o suta".

Sfarsitul, Doamne, l-ai pastrat in gand?
Ca oamenii rai adusi di multe locuri,
De-acel presimt ce man-un lup flamand
Spre-alti lupi venind cu bici si cu batjocuri,
Batura omul, ssi-al lui gand l-au dus
In lacomul ponor al lor, in docuri.
El, bietul, increzut in Cel-de-sus,
In caldul Prier isi va-ncinge braul,
Sa semene din nou, precum ai spus:
Ei iarasi vor veni sa-i prade graul.
Si, daca-i lasi tu, Doamne, - asa mereu,
Din mana cui sa simt-acestia fraul?
De ce n-ai spus si-aceasta, Doamne,-al meu?
Tacut, tu poate-ngramadesti mania?
Ori poate, vai, desi esti Dumnezeu,
Nu stii nimic ce-amar e-n Romania?

(1907)





Parabola samanatorului


Aceasta pagina a fost accesata de 19633 ori.