Vara

Vara

de George Cosbuc

Priveam fara de tinta-n sus Intr-o salbatica splendoare Vedeam Ceahlaul la apus, Departe-n zari albastre dus, Un urias cu fruntea-n soare, De paza tarii noastre pus. Si ca o taina calatoare, Un nor cu muntele vecin Plutea-ntr-acest imens senin Si n-avea aripi sa mai zboare! Si tot vazduhul era plin De cantece ciripitoare. Privirile de farmec bete Mi le-am intors catre pamant Iar spicele jucau in vant, Ca-n hora dup-un vesel cant Copilele cu blonde plete, Cand salta largul lor vestmant. In lan erau feciori si fete, Si ei cantau o doina-n cor. Juca viata-n ochii lor Si vantul le juca prin plete. Miei albi fugeau catre izvor Si grauri suri zburau in cete. Cat de frumoasa te-ai gatit, Naturo, tu! Ca o virgina Cu umblet drag, cu chip iubit! As vrea sa plang de fericit, Ca simt suflarea ta divina, Ca pot sa vad ce-ai plasmuit! Mi-e inima de lacrimi plina, Ca-n ea s-au ingropat mereu Ai mei, si-o sa ma-ngrop si eu! O mare e, dar mare lina Natura, in mormantul meu, E totul cald, ca e lumina!



Vara


Aceasta pagina a fost accesata de 1787 ori.